Șah
în școală, opțional și/sau afacere. De ce nu rebus sau scrabble ?!
Ministerul Învățământului
a dovedit cu vârf și îndesat în cel puțin ultimii ani că nu mai era un minister
pe măsura denumirii. Ca și alte ministere și-a schimbat părul, el devenind
Ministerul…Educației. În școlile noastre
nu se mai face de ani buni învățământ, ci educație, este concluzia firească și
pe baza introducerii Religiei, materie opțională care ține mai mult de educație,
pe baza apariției Școlii altfel,
program în care se face educație, pe baza unor opționale care țin mai mult de
educație, nu de învățământul clasic. Aflăm, acum, că mărețul și distinsul
(glumeam!) minister al Educației a ajuns la concluzia că doar șahul mai lipsea în ceea ce oferă școala
modernă românească! Ce poate ascunde această alegere pentru șah o puteți desluși
în prezentarea disciplinei Educație prin șah, mai precis la competențele
specifice și exemple de activități de învățare: utilizarea unor softuri de șah adecvate vârstei, folosirea softurilor
speciale de șah pentru o înțelegere mai bună a procedeelor tactice, realizarea
unor aplicații cu temă, folosind softul și videoproiectorul. Vă sună a afacere ? De unde se vor cumpăra la școli
respectivele softuri? Le aduce… Ghiță, cumva? Se vor cumpăra de la AppStore, cu
tablete cu tot sau de pe Amazon? E nevoie și de videoproiectoare pentru opțională, credeați că șahul se mai joacă
aducând de acasă cutia de lemn sau de plastic? În plus, ce calificare vor avea
cei care vor preda șah nu se specifică nicăieri. Pentru a lucra cu copiii în școală
ca profesor ai nevoie de studii superioare și de curs finalizat de psihologie școlară.
Vor avea așa ceva cei care vor preda șah sau în cazul lor nu se aplică cerințele
meseriei de profesor? Desigur, ministerul va trebui să revină cu răspunsuri la
astfel de întrebări, precum și să ofere transparență la achizițiile publice
necesare practicării șahului.
Poate că unii vor spune
că e bine să se învețe șah în școală, dacă carte se face așa cum se face, după
manuale realizate și de inși fără grade didactice și experiența la catedră.
Problema este de ce, neapărat, șah și nu Go sau Bridge? Și aceste jocuri sunt
provocatoare, competitive și dezvoltă inteligența și, din păcate, sunt și mai
greu de învățat fără manuale sau fără un profesor, față de un șah care se poate
învăța și juca și de unul singur, inclusiv pe un telefon sau pe tabletă. Dar ce
spuneți de scrabble sau de rebus? Am înțeles, avem un Minister al Educației, nu
al Învățământului, dar mult mai potrivit ar fi fost introducerea unor opționale
de rebus sau scrabble. Și aici se dezvoltă inteligența, bagajul de cunoștințe,
se învață corect limba română și se oferă satisfacția victoriei, plus că în
cazul rebusului copii pot fi tentați să devină și ei creativi, să compună, la
rândul lor, careuri, pe care să le publice pentru a avea satisfacția muncii
bine făcute. În caz că ați uitat, ministerul pomenit e doar al Educației, nu al
Învățământului și astfel poate se explică și cum inspectorul școlar general de
la Mureș propune profesorilor de religie pelerinaje cu elevii la ctitoriile
Brâncovenilor și mersul la slujbe în parohii, cum concursul Smart se desfășoară bine-merci
în școlile din țară, dar în afara cadrului legal stabilit de minister - așa cum
comunică biroul de presă al ministerului, cum elevii sunt încolonați pentru a
merge la primării pentru a sorcovi conducătorul iubit și a se primi mii de
pachețele din banii publici, pe intermediarul de partid, cum elevii trebuie să
meargă obligatoriu, în numărul de clase solicitat de politrucul de la
inspectorat, la colocvii cu inși
politici, în afara programului școlar și așa mai departe.(articol publicat parțial în Evenimentul zilei)
