Să
ne râdem cu condamnații PSD: cuvântul evreu e ceva legat de antisemitism și cum
ungurii din țară se referă doar la…maghiarii din România!
Niște pesedei - unii
condamnați definitiv de statul român și cu consilieri israelieni sau evrei
(ultimii în sensul minoritari plecați din Europa și care locuiesc în statul
Israel, fiind acum cetățeni israelieni)
- încearcă un teatru jegos și ordinar
susținând că un cuvânt, evreu, enunțat de sasul Iohannis e ceva antisemit!
Foarte confortabil pentru inculpați și partidul inculpaților, să inventeze
mizerii etnice acolo unde nu sunt, deși mutarea ambasadei Israelului dorită de ăștia
(care au mimat mândria de a fi români în campania electorală, pe baza postării
de FB a lui Ponta după meciul România-Ungaria) e adevăratul fapt antisemit,
pentru că deranjează și supără arabii. Nasol, pentru că și arabii sunt semiți și orice rahat împotriva
evreilor/israelienilor e antisemit, cum orice rahat împotriva arabilor e la fel
de antisemit! Și mai nasol e că un german a inventat termenul de semit, șoc
și groază pentru inculpații români din PSD!
Și o altă glumă bună
vine de la CNCD, care amendează pe unii cu scandări cu ungurii din țară. Cum românii au o minoritate maghiară, unde sunt
ungurii ăia ? Subiect, însă, foarte valabil la o altă scandare, la meciul
România-Ungaria, când bandele de cetățeni din Ungaria au devastat gări și au
făcut scandal pe stadion, ceea ce e născut lozinca cu afară cu ungurii din țară,
referitor la vandalii din Ungaria, nu la maghiarii care trăiesc alături de secole și care au suferit de multe ori ca și românii sau celelalte minorități naționale. Simplu, nu?! După acel meci a inventat pe Facebook Ponta sintagma mândru pentru că sunt român, având în vedere tensiunile cu huliganii unguri, dar și victoria echipei României care ducea la calificarea așteptată!Ponta, ceva drepturi de autor pentru mândria aia de moment și declarativă?!
Wiki zicere:
Semiții
sunt grupul de popoare care vorbesc ca limbă maternă o limbă din familia
limbilor semitice (parte a familiei de limbi hamito-semitice sau
afro-asiatice). De fapt, denumirea este mai potrivită pentru limbi decât pentru
categorizarea etnică, deoarece printre popoarele de limbi semite - de exemplu
arabii și evreii - există o mare eterogenitate din punctul de vedere al
trăsăturilor fenotipice și genotipice, provenită din cauza dispersării
geografice, a amestecurilor și a convertirilor religioase din trecut.
După
tradiția biblică, Abraham, urmașul lui Sem (ebr. Shem) care la rândul său era
fiul cel mai mare a lui Noe (ebr. Noah), este tatăl lui Isac (care este tatal
lui Iacov sau Israel) și al lui Ismael, iar prin aceasta părintele legendar al
evreilor și arabilor. Pricipalele etnii vorbitoare de limbi semitice sunt
astăzi arabii, evreii, maltezii, etiopienii (vorbitori de limbă amharică, limba
tigre), arameii (doar ca minorități, mai ales în Siria, Liban și Kurdistan,
vorbitori limba aramaică sau neoarameică) etc.
În
antichitate, limbi semitice vorbeau și popoare care astăzi nu mai există ca
atare, precum cananenii[1], fenicienii, amoriții, arameii, moabiții, nabateii,
amoniții, akkadienii, asirienii, babilonienii, sabeii, unele triburi de hiksoși
etc.
Evreii
vorbesc limba semitică, ebraica, preponderent în Israel, iar în diaspora o
utilizează mai mult (împreună cu aramaica) în cultul religios iudaic. Unele
limbi neoarameice, ca siriaca, sunt folosite ca limbă de cult religios de
biserici din Orientul Apropiat - biserica maronită, biserica iacobită,
nestoriană asiriană etc.
Termenul
semit a fost folosit pentru prima oară în 1781 de istoricul german August
Ludwig von Schlözer, care s-a inspirat din genealogia popoarelor stabilită de
tradiția biblică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.