40 de ani de Cannibal Holocaust!

40 de ani de Cannibal Holocaust!

Acum 40 de ani, în 7 februarie 1980, apărea un film care urma să facă și mai face încă valuri. Cannibal Holocaust, al lui Ruggero Deodato, cu actori no-name și probabil și cu un buget spre Proiect Vrăjtoarea. De ce am pomenit aici acest film? Pentru că este într-un fel urmașul modern al lui Cannibal Holocaust, ca idee despre casete găsite după ce o echipă de filmare a dispărut în pădure. Cannibal Holocaust a fost perceput prea mulți ani doar negativ, el fiind interzis în mai multe țări, regizorul fiind interogat despre cum au fost filmate unele scene, fiind bănuit chiar că și-a omorât actorii. Filmul poate fi perceput negativ și azi prin prisma activităților pro animale, fiind un film în care 5-6 animale au sfârșit sub ochiul camerei de filmat. Ceea ce nu se prea spune este, însă, că CH este o fabulă fantastică, un șut în fund la adresa televiziunii care manipulează. Un personaj chiar spune Oamenii au nevoie de emoții. Cu cât îi chinuiești mai mult sunt mai fericiți! O explicație actuală pentru avalanșa de nimicuri TV cu morți, violuri și alte rahaturi nedemne de un post central, care stârnesc emoții și asigură publicitatea pentru milioanele de oameni bolnavi care se holbează, pentru a-și demonstra că nu sunt atât de proști, atât de gunoaie, atât de animale, ca eroii știrilor de la ora 17. 

P.S. Nu le plângeți de milă celor 3 din film, pedeapsa primită de la canibali este justă, după ce violau și omorau, pentru a justifica reportajele șoc. De văzut și documentarul de pe Netflix, cu cel care regiza omoruri pentru a-și clădi imagine politică de apărător al amărâților, la un post de televiziune care ducea în demența sa aproape de OTV și cele două gunoaie de posturi TV ale condamnaților.