Românie fără studiile normale
Trăim într-o ţară care nu mai are nevoie de calificare. Fiecare român poate face cam ce vrea, să ocupe cam ce post vrea, iar calificarea şi studiile care erau cerute înainte de 1990 nu mai sunt necesare, dovadă şi cum se intră în primării, prefecturii, ministere, parlament, doar pe baza carnetului de partid şi prin pupătura în fund! Nu ne putem plânge, atunci, că ospătarii şi vânzătorii nu ştiu elementarul, din moment ce ei nu mai provin din licee economice, condiţia dinainte de 1990, iar ceea ce fac acum reprezintă o ocupaţie, nu o meserie. La fel şi cu unii jurnalişti. Nu putem să îi acuzăm că sunt proşti sau fără cultură generală din moment ce nu mai e nevoie de studii superioare pentru a se face presă! Legea presei, din 1974, spunea clar: Pot fi încadraţi în munca redacţională absolvenţii cu diplomă ai Facultăţii de ziaristică; absolvenţii cu diplomă ai altor instituţii de învăţământ superior. Acum, în presă, sunt şi oameni care nu au facultate, unii chiar şi cu mai puţin de 12 clase, agramaţi, angajaţi pe criterii de familie, de criterii sexuale, de obligaţii sau de.. milă. Ceea ce nu ştiu mulţi, însă, este că avem Clasificarea ocupaţiilor din România, care stabileşte la redactor, ziarist, jurnalist nivel de instruire 4 (studii superioare), iar la tehnoredactor la fel! Legal, ocupaţiile respective nu pot fi complete fără studii superioare, dar ce ne facem cu cei care inventează astfel de ocupaţii în cărţile de muncă, la ziare şi agenţii de presă, dar angajaţii nu au anii de studiu necesari? Să fie prostia atât de mare, pe fondul lipsei de reacţie a ITM-urilor cu partidul în frunte, desigur, că tot vorbim de… calificare? Comparaţi creaţia unui om la care scrie în cartea de muncă redactor – dar care are 12 clase – şi creaţia unui om cu 5 ani de facultate, la care scrie tot redactor, ca să înţelegeţi că şcoala şi cultura fac diferenţa. Chiar dacă unii plătesc omul fără şcoală mai bine ca acela cu studii! Din prostie!
Trăim într-o ţară care nu mai are nevoie de calificare. Fiecare român poate face cam ce vrea, să ocupe cam ce post vrea, iar calificarea şi studiile care erau cerute înainte de 1990 nu mai sunt necesare, dovadă şi cum se intră în primării, prefecturii, ministere, parlament, doar pe baza carnetului de partid şi prin pupătura în fund! Nu ne putem plânge, atunci, că ospătarii şi vânzătorii nu ştiu elementarul, din moment ce ei nu mai provin din licee economice, condiţia dinainte de 1990, iar ceea ce fac acum reprezintă o ocupaţie, nu o meserie. La fel şi cu unii jurnalişti. Nu putem să îi acuzăm că sunt proşti sau fără cultură generală din moment ce nu mai e nevoie de studii superioare pentru a se face presă! Legea presei, din 1974, spunea clar: Pot fi încadraţi în munca redacţională absolvenţii cu diplomă ai Facultăţii de ziaristică; absolvenţii cu diplomă ai altor instituţii de învăţământ superior. Acum, în presă, sunt şi oameni care nu au facultate, unii chiar şi cu mai puţin de 12 clase, agramaţi, angajaţi pe criterii de familie, de criterii sexuale, de obligaţii sau de.. milă. Ceea ce nu ştiu mulţi, însă, este că avem Clasificarea ocupaţiilor din România, care stabileşte la redactor, ziarist, jurnalist nivel de instruire 4 (studii superioare), iar la tehnoredactor la fel! Legal, ocupaţiile respective nu pot fi complete fără studii superioare, dar ce ne facem cu cei care inventează astfel de ocupaţii în cărţile de muncă, la ziare şi agenţii de presă, dar angajaţii nu au anii de studiu necesari? Să fie prostia atât de mare, pe fondul lipsei de reacţie a ITM-urilor cu partidul în frunte, desigur, că tot vorbim de… calificare? Comparaţi creaţia unui om la care scrie în cartea de muncă redactor – dar care are 12 clase – şi creaţia unui om cu 5 ani de facultate, la care scrie tot redactor, ca să înţelegeţi că şcoala şi cultura fac diferenţa. Chiar dacă unii plătesc omul fără şcoală mai bine ca acela cu studii! Din prostie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.