Totuși, drapelul?

Totuși, drapelul?

De câteva săptămâni un subiect se menține în atenția unei părți din presă, cel cu imnul național și locul lui înaintea desfășurării competițiilor sportive. Ca la orice subiect din România părerile sunt împărțite: unii o atacă pe Elisabeta Lipă (deși pe fosta sportivă nu o poate bănui nimeni cum că nu și-a reprezentat cu cinste țara și că nu a fost mândră de  tricolorul înălțat cel mai sus!), alții o susțin. Până la urmă, Lipă nu a făcut decât o trimitere la cadrul legal, ceea ce reprezintă baza. Tot despre bază vă propun să discutăm și vă invit să urmăriți baza comună, adică Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice. Ce spune această lege e evitat de aplicat la unele instituții sau aplicarea se face în dorul lelii, cu spectaculoasa inerție românească merge și așa! Pentru cei care nu știu, drapelul României are forma dreptunghiulară. Lățimea drapelului este egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fâșiilor culorilor sunt egale. Ce avem în viața…reală? Diverse cârpe etalate pe verticala lancei, pseudo-drapel pe verticală! E greu de citit pentru unii că drapelul național e doar orizontal și cu lățimea 2/3 din lungime? Legea menționată mai prevede și anumite nuanțe, care sunt doar popular albastru-galben-roșu. Corect, drapelul României are albastru cobalt, galben crom și roșu vermion. Orice altă combinație nu reprezintă drapelul României! Greu de citit și aici!

Trecem la… bernă. Drapelul României în bernă se arborează în zilele de doliu național, stabilite de Guvern. Ce înseamnă bernă? Pavilion, drapel național coborât pe jumătate în semn de doliu. Așadar, pentru idioții care pun diverse panglici negre pe steagul național – nu asta înseamnă doliul cerut de coborârea în bernă!  Și dacă e musai să se expună și drapelul UE, că de cel NATO de pe la școli și grădinițe (sic!) am scăpat, ce spune legea și aici: În locurile în care se arborează drapelul României poate fi arborat şi drapelul Consiliului Europei, așadar, nu e obligativitate, chiar dacă diverși șefi de asociație sau manageri de instituție cu interese susțin cheltuirea banilor publici sau privați în acest scop, iar legea spune clar: drapelul României se va așeza în stânga, privind drapelele din față. Și chiar dacă e frig, de multe ori, două minute de respect față de drapelul național nu îmbolnăvesc pe nimeni:  La ceremoniile de arborare a drapelului, precum şi la intonarea imnului național, cu prilejul solemnităților, asistența va sta în picioare, bărbații se vor descoperi, iar militarii de toate gradele vor da onorul conform regulamentelor militare. Este că sunt o multitudine de probleme doar în aplicarea unei legi de câteva paragrafe? Este că legea nu e cunoscută de aleși și de cei care ne reprezintă? Și aici, ca și la capitolul imn, legiuitorul a lăsat o poartă deschisă, neinterzicând ceva, dar și neobligând: Drapelul României poate fi arborat de persoane fizice la domiciliul sau reședința lor. Cu speranța că v-am făcut să acordați o atenție mai mare legii și drapelului, vă propun și o altă temă: cine îi obligă pe producători să facă drapel dintr-un material gen poliester, fără greutate, care se decolorează și se mai și sucește pe lance, la orice pală de vânt?! Și cine îi obligă pe unii să expună drapelele la 45 de grade? Nimeni nu vede cum arată și cum se expune un drapel, să zicem, la americani?!