Istanbul, un oraș prea mare pentru un continent și o singură vizită

Istanbul, un oraș prea mare pentru un continent și o singură vizită

Forțând expresia, Et in Arcadia ego. Pardon, în Istanbul. Un oraș prea mare pentru un singur continent, cum sună, inspirat, reclama din tunelurile metroului.
 
Un oraș care pare că nu doarme niciodată, scuze N.Y., în care găsești vechiul și noul mai la fiecare pas și în care tradiția orientală se îmbină cu cea europeană. Un oraș cu foarte multe pisici care par să fie ele stăpâne, tolerând oamenii în jurul lor, cu oameni primitori, câteodată chiar obositori cu insistența să fii mulțumit sau să mai pleci cu ceva după cumpărăturile oficiale. Un oraș care are nevoie de două continente și mai multe vizite, pentru a fi văzut, apreciat, iubit așa cum trebuie și în care simți nevoia să revii.

Am scris câteva rânduri ca un preambul la un destul de scurt jurnal de călătorie, cu scopul de a pune ordine în noianul de impresii, de experiențe pozitive, de idei schimbate cu oameni faini și, de ce nu, de a-i îndemna pe cei care vor să schimbe aerul bătrânei Europe cu o idee pentru o excursie reușită. Așadar, nu trageți în pianistul tastelor, căci ghidul are intențiile cele mai bune, în baza experienței personale. Luați cele scrise ca o invitație sinceră în a vizita un oraș cu o populație care depășește populațiile a...145 de țări!

Cine, ce

Am ajuns la Istanbul în baza unei invitații UE, iar motivul a fost participarea la Black Sea NGO Forum, care debuta în 23 octombrie, urmând să țină 3 zile. Cea de-a 12-a ediție a fost organizată de Romanian NGDO Platform (FOND), în parteneriat cu The Center for International and European Studies (Kadir Has University), cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. FOND vine de la Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare, iar pentru cei interesați pagina oficială a FOND este www.fondromania.org/. Viziunea FOND este aceea a unei lumi în care România este implicată activ în promovarea dezvoltării internaţionale şi acţionează în spiritul solidarităţii şi egalităţii de şanse pentru toate naţiunile. FOND are ca misiune să contribuie la dezvoltarea și implementarea unei politici coerente și eficiente a României în domeniul cooperării pentru dezvoltare internaţională şi a ajutorului umanitar, de a crește capacitatea organizaţiilor membre, de a educa publicul larg cu privire la cooperarea pentru dezvoltare internaţională, prin implementarea de proiecte şi programe specifice, networking, instruire, cercetare, dezvoltare de politici publice şi activităţi advocacy. În prezent, Federația are 34 de organizații membre localizate pe întreg teritoriul României, iar membrii sunt organizaţii neguvernamentale active în diverse domenii: drepturile omului, sănătate, democraţie, educaţie, promovarea drepturilor copilului, tineret, participare publică, dezvoltare organizaţională, planificare strategică, economie socială, asistenţă umanitară, dispuse să transfere din expertiza acumulată şi altor ţări, îndeosebi celor din vecinătate (Republica Moldova, Georgia, Ucraina). La Istanbul, FOND a fost reprezentat la nivel înalt, prin Ștefan Cibian, președinte, un domn extrem de amabil și cu un discurs de nota 10 și de doamna Mona Prisacariu, board member The Romanian NGDO Platform – FOND/International Program Coordinator  New Horizons Foundation, iar evenimentul a reunit 124 de participanți, din 17 țări!
 

Cum fu drumul

Am zburat, dus și întors, de la și la Cluj-Napoca, cu Turkish Airlines, o companie importantă și în avioanele cărora câteodată poți primi alcool, dacă soliciți. Spun câteodată pentru că am fost servit cu un Efes ca la mama lui, la dus, de către o doamnă amabilă, pentru ca la sosire să dau peste un însoțitor mai dus cu pluta, care oferea iaurt spunând că e...bere! Mă rog, poate omul avea un simț al umorului mai aparte sau era vreun abstinent căruia îi era groază să pună mâna pe doza de bere. Sigur era mai fericit pentru că în cutia cu hrana destinată pasagerilor exista un bilețel cu anunțul că mesele lor sunt preparate în acord cu principiile islamice, utilizând toate ingredientele proaspete, așadar no beer! Se zboară cam 105 minute de la Cluj-Napoca și se pierd 10 minute până când pilotul își parchează măgăoaia pe imensitatea de beton. Alte 15 minute le pierdeți până când ieșiți din mamutul de aeroport, o nebunie de construcție, nouă, în care poți face kilometri pe jos până la poarta de îmbarcare sau până la ieșirea din aeroport. Așadar, keep calm și... pantofi sport! 

 
La ieșire mă aștepta o mașină a hotelului, care a parcurs rapid cei vreo 40 de km până la locul de cazare, un hotel splendid, imens, cu bun gust, pe numele lui Le Merdien Instanbul Etiler Hotel, din rețeaua Marriott, cu denumirea franceză venind de la brandul din 1972, al Air France-ului. Un hotel de 5 stele, cu servicii de dublul stelelor, cu bun gust arhitectonic și cu foarte mult spațiu pentru turiști, aflat foarte aproape, un kilometru, de metrou și la câțiva kilometri de marile magazine și cu vedere la Bosfor. 
 

Am primit o cameră dublă superbă, iar la recepție și-au cerut scuze că nu au cu vedere la Bosfor! Nici o problemă, de la etajul 21 aveam o nebunie de priveliște cu parțial Bosfor, parțial poduri și cu acces la traficul extraordinar care parcă te hipnotizează, mai ales noaptea, iar pe la ora 2 se auzea, deloc deranjant, glasul muezinului. Despre barul de la etajul 34 nu are rost să menționez nimic, priveliște superbă.
 
 

Și a fost și prima zi

Lucrările forumului au debutat într-o imensitate de sală care a reunit în jur de 150 de invitați, din  România, Moldova, Ucraina, Turcia ș.a., din țările care prin ONG-uri luptă pentru dezvoltare în regiunea Mării Negre. Grosul, să zicem așa, a fost reprezentat de români și moldoveni, așa că s-a putut vorbi și în limba română, în particular, în rest engleza fiind stăpână. 
 
Discuțiile s-au axat pe prezentarea organizațiilor neguvernamentale și au avut și o parte și mai interactivă, participanții fiind invitați să lucreze la câte un proiect, în grupuri de 8-10 persoane, după toate regulile întocmirii unui proiect care necesită finanțare, proiect care trebuia și susținut în fața invitaților și a coordonatorilor. Misiune nu tocmai ușor de îndeplinit, având în vedere diversitatea naționalității și mulțimea ideilor, cu termen de finalizare a proiectului....miezul nopții!
 
O oportunitate extraordinară pentru schimb de idei, de experiență și de.... cărți de vizită, zi terminată cu bine, fuga motorizată la Kadir Has University, pentru a intra la o expoziție și a participa la un cocktail doar cu sucuri plus fuga la dormit adânc, cu chemarea muezinului în fundal!

 

Ziua a doua

Ziua a doua a forumului s-a desfășurat cam după coordonatele primului, mai puțin proiectul pentru grupuri, iar dintre invitați aș aminti câteva persoane: prof. Dimitrios Triantaphyllou, director Center for International and European Studies, Kadir Has University, Istanbul, Karmenu Vella, European Comissioner for Maritime Affairs and Fisheries, European Commision (mesaj video), excelența sa ambasador Michael B. Christides, secretar general BSEC – Organization for the Black Sea Economic Cooperation, care a fost la forum pentru a patra oară și care a evidențiat eforturile întâlnirii cu producătorii de plastic în vederea găsirii soluțiilor care să nu mai permită poluarea Mării Negre.
 
Dintre oratori, am mai remarcat-o pe Olivia Toderean, director Analysis and Pollicy Planing Division, MAE, precum și pe Ana-Maria Seman, Regional Policy Lead, World Wide Found for Nature Romania. Ziua de lucru s-a încheiat cu un workshop paralel, iar alegerea personală a fost pentru ceva numit Surving in the digital age: the role of media professional and local activists, workshop susținut de Olga Konsevych și Roman Egorov, doi dintre cei mai harnici și interesanți participanți la forum. 
 

Oraș cu pisici 
Felinele sunt iubite și protejate, le găsești lângă pescari, lângă turiști, în palate, pe străzi. Cine iubește pisicile nu poate fi un om rău, e o vorbă populară. Probabil că e și adevărat!
 

Ziua cu 3 în coadă

După două zile de activități și mâncat copios la fiecare 3 ore a venit și vremea recapitulării, a pozei de grup și a despărțirii cu dorința revederii la următorul forum itinerant. Zi de întâlnit donatorii, de schimbat impresii, de făcut shopping. Aveam să descopăr un Istanbul mereu viu, pe fugă, în nici 8 ore, cu străduțe chinuite printre care se strecoară inși pe scutere, printre hamali, tarabe stradale, dând în străzi generoase. O nebunie de produse dintre cele mai diferite și concurență, oamenii având prețuri diferite și suportând negocieri mai mult sau mai puțin fericite. Pe străduțe fiecare restaurant are câte un om pus expres ca să te tragă în restaurantul la care lucrează și cum scapi de unul la 5 metri dai de celălalt. 
 
În compania a doi colegi români, oameni faini, Dalisa (Strugariu) și Ovidiu (Condurache),  străbat pe jos o bună parte din Istanbul, vreo 10 km, zice softul și încerc să intru în atmosfera locului oriunde am ajuns, fie la mormânt de sultan, fie la minunata Hagia Sophia, la mai bine de 500 de ani de când a găzduit ultima ceremonie creștină. Biletul de intrare la ceea ce este astăzi un muzeu costă 72 de lire turcești,  meritați cu vârf și îndesat, pentru sentimentul primit. 
 
 
 

Surpriza de la hotel

Cum orice lucru bun are și un final, luăm masa la un restaurant și ne întoarcem la minunatul hotel. Mă arunc în cadă cu o sticlă de Tubor 100 la sută hamei și o las goală rapid. După ce termin de scos oboseala zilei descopăr pe masă un bol mare de fructe plus biletul următor: 

 

Realizez că am primit un cadou de la femeia care face curățenie în cameră și căreia îi lăsasem un pachet cu ceva dulce din România, pentru modul în care își făcuse treaba. Un gest foarte frumos din partea sa, recunosc că nu mă așteptam la un cadou, reciproc. În semn de prețuire, scot ultima resursă, o ciocolată Kandia, pe care o las pe pat, însoțită de un bilet de mulțumire în limba turcă, mulțumită lui Google translate. 

Istanbul ca piese de Lego

În holul hotelului un fel de tablou pe care nu îl bagă multă lume în seamă. În realitate nu un tablou, ci milioane de piese de lego, așezate astfel pentru a forma un desen gigant. Poți muta chiar piese, nimeni nu îți face observație. Asemănare a tabloului cu Istanbulul, avem ca piese oameni, clădiri, fapte, așteptări, tradiții, mândrie, o mulțime de piese mai mici sau mai mari, mai colorate sau mai sobre, în non-culori, cum ar spune un pictor, dar care conturează imaginea unui oraș viu, în care te simți minunat.  
 

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

În fapt, aceeași. Fără somn, pentru că nu mai avea rost să mai dorm două ore, până la venirea mașinii de transport la aeroport, un fel de limuzină în care am stat lejer 4 estici, rămas bun de la Istanbul, un oraș care are parte de dragostea mea. Întâia noapte de război, pentru că o luăm de la capăt, transport la aeroport, stat ore pe aeroport, căutat în nebunia de aeroport poarta de îmbarcare, la vreun kilometru distanță, petrecut timp cu o familie de români care mergea la Cluj-Napoca, petrecut timp și mai agreabil cu o tânără însoțitoare de bord care zbura pe rute arăbești și care era liberă și se întorcea în țară, conversație, privit mai mult la ea și prea puțin pe hublou.
 

Stop joc. Sunt în țară, stăm vreo 200 de oameni la control pașaport, găsesc mașina mea, șoferița dragă și ne întoarcem la Târgu-Mureș. Rămâi cu bine, Istanbul, ne vedem la anul și, poate cine știe, cu unii dintre participanți, la vreun alt forum?! Mulțumiri pentru organizarea perfectă, Ludmila Madkaeva, mulțumiri Irina Lupu Boboc, Alexandra Duica și restului echipei! 

Teşekkür ederim, Istanbul!

P.S.  Când ajungeți în Cluj-Napoca, căutați-l pe Ionică Optimistul. Deținătorul celei mai șmechere cărți de vizită. Omul e șofer de taxi și vă oferă spre audiție muzică simfonică și discuția dânsului e cam așa: Știți valsul nr. 2 de Shostakovic? Da, e superb, dar dumneavoastră știți poate cel mai frumos duet? Nu! Duetul florilor, din

Lakmé! Și o țineți tot așa până la destinație, cu exemplificările audio necesare!