Jurnaliștii au creierele de roboți defecți, zice cunoscătorul în automatisme… Badea

Jurnaliștii au creierele de roboți defecți, zice cunoscătorul în automatisme… Badea

Jurnaliștii au creierele de roboți defecți, zice Badea Mircea, cel pe care îl bănuiam de ceva de genul acela, referitor la numărul de cuvinte folosite foarte des  (cretinisme, băsiști, băs, penibil etc. ). Noi ăștialalți putem gândi. Noi cetățenii, continuă acesta. Dar Badea spune că el nu e jurnalist, el e cetățeanul Kane, pardon, Badea,  deci nu poate avea creier de robot, fie și defect! Au, poate, colegii lui Badea, care se joacă de-a academia (IMA – Academia Intact Media!)  de… 90 de zile. Badea, care zice că nu e jurnalist, a mai a și predat la școala aia,  de 3 luni și 1.500 de euro costul participării, care eliberează, cică, diplome autorizare de ministerul Educației. În atari condiții, ziariștii au creierele de roboți defecți, mai puțin colegii de la trust - pentru că ăștia nu sunt judecați negativ pentru ce scriu și sunt mereu geniali - și tu îți câștigi pâine citind ce scriu ăia cu creiere de roboți și comentând poveștile tale din copilărie, cu onomatopeele de rigoare, făcând, cu acoperirea de revista presei, propagandă personală pentru armă personală, împotriva CNA care amendează antene și împotriva liniei  continue pe șosea, pe motiv că nu e de la Dumnezeu sau militând doar pentru cauzele tale.

P.S. Conform C.O.R., meseria de jurnalist se face cu studii superioare, la fel cea de redactor, reporter și chiar tehnoredactor,  așa că orice diplomă pe școală de 3 luni, ca de la AJOFM, la cursuri de calificare-recalificare, se poate folosi în partea dorsală a cursantului. Jurnalistul nu mai are nevoie astăzi de școală în fața angajatorilor care doresc oameni fără calificare și care să poată fi format pentru propaganda necesară, și câtă vreme cretinii de patroni angajează inși cu 12 clase pe post de jurnalist, băieți de la SRI sub acoperire, amante, rubedenii, amanți, obligații de la alte locuri de muncă să spui că e nevoie de o anumită diplomă ca să faci presă ești de domeniul ridicolului.

P.S 2 Desigur jurnaliștii de la trustul controlat de Partidul Conservator nu au creierele de roboți defecți sau cel puțin încă nu a aflat Badea dacă au așa ceva. Cum nu au nici cursanții cu 1500 de euro dați pentru diplomă, instruire și promisiunea unui loc de muncă la trust. Probabil că jurnaliștii cu creierele de roboți defecți erau cei angajați pe Legea presei din 1974, pentru că partidul cerea oameni cu facultate, indiferent de tip, nu rude, amante, vecini cu maximum 12 clase și nici copii cu 3 luni curs de calificare-recalificare!

Pentru frumusețea articolului, redau un material cu automatiști și jurnaliști:

Dacă acum 2-3 ani, subsemnatul mă adresam în calitate de bătrân naiv d-lui Mircea Badea, acum mă văd silit s-o fac în calitate de cadavru. Căci dl Badea m-a declarat aseară mort, în forul său interior. Prin urmare, îi răspund din postura de strigoi.

Motivul decedării mele de viu e faptul că aş fi afirmat în interviul dat la "Pagina de media" că Mircea Badea e un mincinos. Că n-am rostit nicicum, niciodată, aşa ceva stă mărturie interviul în cauză, din care, de altfel, dl Badea a reprodus în emisiunea sa fragmentul care îl privea. Fragment pe care, însă, l-a şi interpretat, "tradus" prin "deducţii" proprii, pentru uzul telespectatorilor, ca să ajungă să pronunţe cuvântul infamant de mai sus. A făcut astfel lucrul pe care chiar îl spun despre dânsul, nu că minte: a indus publicului, cu mijloace nonjurnalistice, ideea că Popescu îl face mincinos. Adică, un fals.

Am menţionat în zisul interviu, ca fapt important şi pozitiv, că dl Badea nu se pretinde jurnalist, cum procedează alţii pentru a-şi acoperi o activitate fetidă. Dar dl Badea mă somează să spun ce este jurnalismul şi să dau exemple de jurnalişti. Din păcate, nu pot să fac asta în stadiul de descompunere la care a ajuns presa; pot, în schimb, să spun ce nu e jurnalism.

Când dl Badea afirmă că "inşii care se autointitulau cu emfază jurnalişti mi s-au părut nişte boi" - asta nu e jurnalism. Căci dl Badea foloseşte argumentul autorităţii pentru a discredita o categorie profesională - pentru mine, Mircea Badea, o persoană populară şi ascultată, ăia sunt nişte boi, deci n-ar fi rău ca şi voi, fanii mei, să credeţi fără alte argumente că aşa e. Dl Badea foloseşte această metodă de nenumărate ori: "Fiţi atenţi la ce vă spun! O să mă pomeniţi! Poate nu e aşa, dar vă spun eu că aşa e! De ce? - pentru că se vede şi din naveta spaţială!" Într-o contrazicere cu subsemnatul, pe tema "procurorii DNA sunt comandaţi de Băsescu", şi-a adus chiar propria viaţă ca argument: "Aşa e, sunt în stare să mor dacă nu e aşa!"

CT Popescu: "Mircea Badea şi alţii ca el nu mai pot fi opriţi prin..." Aici dl Badea pune stop vorbirii mele şi comentează: "De ce să fim opriţi? N-am înţeles-o p-asta... Şi nu ştiu care sunt ăştia, alţii... Mai târziu o să vedem că mă alătură lui Dan Diaconescu..." Ce comunică astfel telespectatorilor? Că dl Popescu are vocaţia cenzurii, că e un duşman al libertăţii de exprimare. Şi că îl pune pe Mircea Badea la un loc cu Dan Diaconescu, aşa cum "o să vedem". Asta se numeşte, în cursul pe care îl susţin la UNATC, argumentul viitorului - atunci când se ajunge la momentul Dan Diaconescu, subsemnatul spune limpede taman contrariul: că Diaconescu pretinde a face jurnalism la OTV, spre deosebire de Badea!, dar în mintea multor telespectatori a rămas că, pentru Popescu, Badea ar fi totuna cu Diaconescu. Ceea ce ar fi într-adevăr o ignominie: nu încape comparaţie între măsuţa stand-down comedianului Badea şi telehaznaua penală a lui Diaconescu.

Şi apropo de argumentul viitorului, să-i mai amintesc d-lui Badea de câte ori a prevestit că un lucru se va întâmpla într-un fel şi s-a întâmplat pe dos? Nici profeţiile nu fac parte din jurnalism, dar fac rating.

Apoi, dl Badea reporneşte înregistrarea şi Popescu zice: "... prin sancţiuni ale CNA". Deci, "nu mai pot fi opriţi prin sancţiuni ale CNA", asta zisese subsemnatul, o constatare, nu că trebuie oprit dl Badea că aşa aş vrea eu. Şi continuam spunând că amenzile primite de la CNA, dl Badea, şi nu numai el, le transformă în titlu de glorie şi în reclamă pentru emisiune - o altă simplă constatare. Tăind ultima parte a replicii mele în momentul comentariului său, dl Badea a falsificat prin trunchiere ce spusesem de fapt. Şi asta e nonjurnalism curat.

Următorul stop îl pune dl Badea pe fraza subsemnatului "Din păcate, se ia ce spune Badea în registrul jurnalistic, în registrul factual, al probei verităţii, care caracterizează jurnalismul". De aici, concluzia d-sale este, nici mai mult, nici mai puţin, "Dl Popescu mă face mincinos". Scurt, clar şi fals până la Superb! - cum ar zice dl Badea. Eu vorbesc de receptori, de publicul său care îl interpretează greşit. Spun că publicul greşeşte, asta şi din cauza confuziei în care a intrat noţiunea de jurnalism, nu că dl Badea ar fi mincinos.

De pildă: dl Badea pune pe plasma din studio figura cuiva, fotografiată gros plan, pentru a părea mai grotescă. După care îşi bate joc, de multe ori cu talent, de mutra respectivului, sau respectivei, pentru că e gras, urât, are fruntea îngustă, urechile fâlfâitoare etc. Persoana în cauză este subiectul unor acuze sau bănuieli de corupţie, hoţie, nepotism, laşitate, prostie. Prin şarjele sale asupra fizicului, dl Badea induce publicului ideea că respectiva persoană e mai mult ca sigur coruptă, hoaţă, laşă, proastă. Ceea ce şi poate să fie adevărat, dar asta nu e jurnalism, este argumentum ad hominem: un gras, "cu slănină pe frunte", nu poate avea niciodată dreptate, ne învaţă dl Badea. Deci, dacă priveşti aşa ceva ca pe un număr umoristic reuşit, e în regulă. Dacă însă îţi formezi părerea despre persoană pe baza "portretului" desenat de dl Badea, e posibil să greşeşti grav. Şi sunt destui cei pentru care ce spune Mircea Badea e unica sursă de "informare".

Ca să fiu şi mai clar, eu insumi sunt citit de o parte a publicului într-o astfel de grilă. Am scris cândva o proză, intitulată "Eye contact", despre o poveste de dragoste desfăşurată într-un WC public. Întrucât a apărut în ziar, ea este şi astăzi folosită de unii dintre înjurătorii subsemnatului ca probă indubitabilă a perversităţii sexuale care-l munceşte în mod cât se poate de real pe numitul CT Popescu, de unde rezultă, logic, fără discuţie, că e vândut lui Voiculescu, sau, după caz, lui Băsescu.

Nu cred că dl Badea e vândut cuiva, de pildă lui Voiculescu. Nu cred că dacă "Dom' Profesor" cade iarăşi la pace cu Băsescu, aşa cum a făcut în 2004, dl Badea se va conforma vreodată noii "linii" - cum am văzut că se practică prin presă. Cred că e sincer în convingerile sale, nu cred că e mincinos. Dar l-aş ruga să se gândească la faptul că sinceritatea, şi nu adevărul, e opusul logic al minciunii. Că poţi, cu sinceritate, să acreditezi falsul.

Cât priveşte decesul meu, anunţat de dl Badea, îl asigur că nu mă sperie - în anii `80, până în noaptea de 21decembrie 1989, m-am declarat mort eu însumi, aşa că ştiu cum e.

Mă sperie însă uşurinţa cu care, în finalul "demonstraţiei" sale la adresa subsemnatului, dl Badea comite o nedreptate crasă, hotărând că nici ziarul gândul, neimplicat câtuşi de puţin în toată povestea, nu mai există pentru el. Nu pot să-i spun decât că acesta e un gest băsesc.

http://www.gandul.info/puterea-gandului/rugamintea-unui-strigoi-catre-dl-mircea-badea-9263494