miercuri, 2 mai 2012

Sfatul galeriilor care precede meciul


Sfatul galeriilor care precede meciul
Eram în drum spre stadion, cu fularul echipei la gât, și am plecat cu prietenii spre marele spectacol. Meciul avea să înceapă în câteva ore și fanii echipelor Steaua și Dinamo se adunau deja în Piața Sfatului din Brașov. Erau liniștiți și mai interesați de berea rece decât să-și arunce insulte, așa cum stă bine unor suporteri adevărați, iar după ce au savurat băuturile promise nu au ratat ocazia să se fotografieze cu trofeul și cu vedetele  Belodedici, Cârțu și așa mai departe. Nu am pierdut nici noi prilejul de a ne alătura celor care vroiau să fie alături de cei care au jucat un fotbal adevărat, cu pasiune, dedicare și fairplay, noțiuni care par astăzi arhaice pentru mulți dintre oamenii de și din fotbal.
 Am ales să mai petrecem câteva minute alături de legende, apoi am intrat în vorbă cu localnicii, care erau supărați că au avut parte de mult prea puține bilete pentru un stadion și așa mic. La vremea aceea, nu erau terminate stadioanele făcute cu hei-rup și bani publici la Cluj-Napoca, București sau Ploiești, așa că alegerea federației a fost probabil una de nevoie și pentru nu au avut echipă în finală, FCM ratând de puțin calificarea, brașovenii s-au împărțit cu preferințele, parcă mai mulți pentru Steaua. Totuși, suporterii câinilor nu erau puțini, astfel că taberele erau oarecum egale. Cât am stat în piață spiritul războinic al suporterilor celor două echipe avea să se dovedească puternic doar în lupta cu sticlele și dozele de bere, pe care le-au dovedit înainte de ….prelungiri. Meciul cu hameiul a fost urmat de meciul de la stadion al galeriilor.  Cu două ore înainte, galeriile erau pe stadion, cântând și aruncând replici otrăvite către …dușmani. Intrarea pe teren a fotbaliștilor a mai calmat atmosfera de război civil. Despre meci nu are rost să vă mai povestim, întrucât el a fost dat în direct la TV și apoi disecat de n ori. Ce am reținut din întâlnirea de pe stadionul finalei Cupei României: un Bănel care vine să îmbrățișeze un copil în scaun cu rotile și să dea mâna cu celelalte persoane cu handicap motor, dovadă că Bănel are o inimă de aur, gest care nu a fost repetat de vreun alt fotbalist; un Torje, atacat cu o petardă, care nu lasă în ruptul capului mingea și pe care o urmărește turbat, ca un terrier jucăria preferată; un senzațional spectacol de lumini și sunet și o demonstrație acrobatică a unor fete care practicau gimnastica la nivel înalt, la propriu și la figurat. Un spectacol total, pe teren și în afara lui, pe care îl dorim repetat, fără incidentele mărunte cauzate de diverse brute alcoolizate, la oricare finală de Cupă a României!Mulțumim, Timișoreana!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.