22 noiembrie: zi tragică pentru preşedinte şi câini

22 noiembrie: zi tragică pentru preşedinte şi câini

22 noiembrie a rămas în memoria colectivă ca fiind ziua din anul 1963 în care preşedintele JFK a sfârşit la Dallas. Tot în memoria colectivă va rămâne 22 noiembrie 2011 – zi în care deputaţii au adoptat legea câinilor fără stăpâni, care permite aleşilor din teritoriu să omoare câinii. În primul caz, am avut un asasinat probabil politic, acoperit de demenţa unui singur om, în cel de-al doilea caz avem de-a face cu dorinţa unui om, acum preşedinte - cunoscut pentru dorinţa de a stârpi câinii de pe când era primar – transpusă politic de inşii din partidul portocaliu. Ceea ce nu au spus partizanii crimei organizate împotriva a ceea ce numim…cel mai bun prieten al omului, este că specia câine nu reprezintă o specie spontană, care creşte din pământ şi se înmulţeşte prin spori. Câinii pe care au pus unii ochii şi în curând şi puştile (deoarece la băieţii de la putere e de bonton să ai un permis de vânătoare!) nu sunt pe stradă că vor ei, ci pentru că alte fiinţe umane le-au abandonat sau le-au alungat bătându-le şi nehrănindu-le. De ce să suporte câinii fără vină un tratament criminal doar pentru că unii înainte de alegeri vor să mai scoată vreo 500 de voturi în numele ordinii pe străzi pe care au promis-o? Citiţi textul lui Igaş şi vă cruciţi: Salut votul de astăzi al deputaţilor, care au reglementat situaţia câinilor comunitari. În calitate de ministru al Administraţiei şi Internelor am responsabilitatea de a mă implica activ în creşterea gradului de siguranţă al cetăţenilor. Vasăzică, creşterea gradului de siguranţă al cetăţenilor se face prin soluţia finală (reglementarea). Dar de poliţişti care ar trebui să ridice acest grad de siguranţă a auzit Igaşul? Că e nevoie de un accident ca să mai vezi un poliţist pe stradă? Că găseşti poliţist aproape doar în DEX şi în filmele americane? Care creştere a gradului de siguranţă, când nici nu prea mai există poliţisti, ci reprofilaţi, botezaţi poliţişti locali?