Cum m-am apucat de citit

Cum m-am apucat de citit/Advertorial

Trebuie să vă mărturisesc că m-am apucat de citit din poziția…fetală! Bine,  citeam cu ochii minții, pentru că mama avea obiceiul să lectureze cu glas tare ceea ce îi plăcea și vocea ei era atât de liniștitoare și de drăgăstoasă!

După ce am intrat serios în viața de bebe, am descoperit cărțile și am încercat să citesc singur,  cu urmări grave și definitive pentru cărțile care mi-au picat în mâini, dar asta, desigur, am făcut-o cu toții, atunci când eram mici! Mai apoi am aflat cum pot să îmi terorizez părinții, punându-i să îmi citească aceleași povești iubite și cum pot să citesc fără să știu literele, ascultând teatrul radiofonic pentru copii, acolo unde l-am descoperit pe Jules Verne. Urmăream cu emoție peripețiile copiilor lui Grant dând pagină cu pagină unei cărți imaginare și îl certam în gând pe aiuritul Paganel! Puțin mai târziu, am devenit școlar și magia alfabetului mi-a deschis, în fine, posibilitatea să citesc singur! Și astfel am descoperit o boală grea, care te prinde și nu își dă drumul, pasiunea pentru lectură, pentru cuvântul scris. Care se concretiza prin citit cărți, ziare și reviste, căutat colegii care au împrumutat o anumită carte, pentru a merge împreună la bibliotecă, ca să împrumut eu cartea, mers în librărie și ascuns anumite cărți prin noianul de cărți ale conducătorului mult iubit, stimat și nevândut, pentru a nu le cumpăra cineva înaintea mea!

Mai târziu, drumul vieții m-a adus în presa cotidiană și am ajuns și eu furnizor de cuvânt scris pentru alții, iar satisfacția de a oferi informație, idei sau speranțe celorlalți a fost pe măsură și nu regret cei 12 ani de dat cu litere. Iar dacă mi se permite un sfat, ca un semi-octogenar ce sunt, le-aș zice celor foarte tineri: citiți, citiți și iar citiți! 
Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov. Iar pentru Cărți noi, cărți de beletristică și nu numai, vă recomand cu căldură Libris.ro.