Maria
Andrieș lovește din nou, după accidentarea din gunoiul de stadion al jegurilor etnice maiorene care sunt
judecate în Harghita pentru hoțiile nebunului din primărie care controla
cretinii sadea din CL cu afacerile avute de proști prin primărie
Gsp
zicere, iar FRF și LPF sunt vinovatele pentru că sectantul jegos pe PFA a
primit licență fără a se califica, iar porcii respectivi au mâncat pe săturate
la mituitul cu moartea cuvenită în elicopter, Țerbea.
Durerea face parte din
fotbal
În Liga 1, medicul
soseşte întotdeauna de două ori. Prima oară, în reluare. Bărboianu e norocos că
s-a accidentat doar la genunchi
Permalink to Durerea
face parte din fotbal
marți, 21 martie 2017,
9:04
În Liga 1, se poartă
medicina de război. Cineva strigă „Un doctor!”. Brancardierii târăsc rănitul
din tranşee. În fine, apare medicul, gata resemnat. Scoate din raniţă o sticlă
de rachiu. Asta în 1917. În 2017, scoate o fiolă de algocalmin, fruct oprit în
farmacii, din pricina efectelor adverse.
Evul Mediu, în oraşul
SMURD
Dintre toate cele 43 de
hapuri şi poţiuni obligatorii în dotarea ambulanţelor româneşti, asta a primit
Ştefan Bărboianu, doborât de frontul noroios de la Târgu Mureş. „Am refuzat
algocalminul, nu avea cum să mă ajute, la ce dureri am avut”, a povestit
fundaşul, pentru DolceSport. Medicul din echipajul SMURD, Oana Mateş, a
declarat că pacientul „nu voia să primească niciun fel de analgezic”. Dintre
cele multe puse la dispoziţie, pe alese, inclusiv analgezice majore, opiacee.
Jucătorul Concordiei
s-a accidentat în minutul 76 al partidei pierdute cu 2-1. A fost dus la
ambulanţă. Medicul, nicăieri. „Pe mine nu m-au anunţat”, a explicat Oana Mateş,
pentru Digi24. „Am fost sunată de şoferul meu că am pacient în maşină”. Dacă
medicul s-ar fi aflat în tribune, s-ar fi autosesizat. Se pare că supraveghea
alte bostănării, nu spectatorii sau jucătorii. Cu o zi înainte, la CFR Cluj –
Astra, ambulanţa SMURD a intrat pe teren la două minute după ce Lung jr. a
încasat o minge în figură.
Pacientul e de vină
„Singurul lucru care
m-a deranjat”, spune medicul SMURD, „e că nu am fost anunţată imediat că
pacientul trebuie transportat la spital”. Cine urma să decidă că trebuie
„transportat imediat”? Şoferul. Ba nu, pacientul, să-şi pună şi diagnosticul,
şi rotula la loc, ca Rambo. „Nu pot să duc un pacient fără acordul lui”,
explică Oana Mateş. Cu superstiţiile omului nu te pui. Iată o lecţie de
învăţat. Lung jr. era prea ameţit de lovitură să obiecteze. Pe viitor,
ambulanţele ar trebui dotate şi cu o bâtă, instrument de persuasiune. Nu vrea
Bărboianu algocalmin? Trosc! Nu vrea la spital? Jap, jap!
„Am stat mult pe targă,
în ploaie”, spune Bărboianu. Echipajul SMURD l-a declarat „caz verde”, nu
prezenta risc vital. Durerea este principalul motiv pentru care oamenii
apelează la medic, conform OMS. Şi totuşi, durerea a ajuns să nu-i mai
impresioneze pe ambulanţierii noştri. Nu te omoară, deci face parte din viaţă.
Ambulanţa,
practicabilă, terenul – nu
Când fotbaliştii se
accidentează, îi împresoară ajutoarele de pe margine, se pun în funcţiune
spray-uri cu lidocaină, xilină şi kelen. Jucătorul dispare într-un nor de
zăpadă calmantă. O scenă din altă civilizaţie. La noi, cei care dispar în ceaţă
sunt medicii şi organizatorii. Conducerea ASA susţine, într-un comunicat, că
ambulanţele au fost „verificate de către oficialii întâlnirii”. Algocalmin
este? Este. Bucşă la amortizor? Este. Volan pe stânga? Este. Sirenă? Este, una
bucată lumină în coadă de peşte. Şarpele pe baston? Este. Jurământul lui
Hipocrate? Pe toţi zeii şi zeiţele, este.
Cu nasul în rivanol,
observatorul federal a uitat iar să inspecteze terenul. Terenul acela îngheţat,
de pe care s-au retras Pandurii. Acum nămolit, cu brazde întoarse, numai bun să
pui cartofii în cuiburi, dacă se zvântă puţin. Pe o astfel de suprafaţă, pentru
fiecare jucător şi arbitru trebuie câte o ambulanţă cu medic şi psiholog, să
prevină dezertarea.
Urări cu piciorul rupt
„Îi transmitem şi pe
această cale o grabnică revenire!”, l-au urat cei de la ASA pe Bărboianu.
Niciun cuvânt de scuze. Cei care-şi bat joc de sportivi sunt cluburile, Liga şi
Federaţia. Ambulanţele, private sau nu, reprezintă doar o verigă pasivă din
acest lanţ iresponsabil, la capătul căruia un fotbalist urlă 20 de minute, spun
unii, 30 de minute, spun alţii. O veşnicie, în realitate.
„La spital au fost
oameni care s-au purtat frumos cu mine, dar şi oameni care m-au ignorat”, a
povestit Bărboianu. De la ruleta rusească de pe Trans-Sil, a ajuns la triaj şi
de-acolo la loterie. A intrat în rândul pacienţilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.