25 aprilie 2019
Nr. 380/VIII/3
COMUNICAT
La solicitarea
reprezentanților mass media, referitor la modificările legislației penale
adoptate de Parlament la data de 24 aprilie 2019 (Codul Penal, Codul de
procedură penală, Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție, proiectul de act normativ privind
contestația în anulare) Direcția Națională Anticorupție exprimă următorul punct
de vedere:
În situația intrării în
vigoare, modificările la legislația penală vor afecta în mod substanțial
activitatea de urmărire penală și implicit tragerea la răspundere a celor care
au săvârșit fapte penale, implicit fapte de corupție sau asimilate corupției.
Concret, modificările
adoptate la cele trei legi vor determina următoarele consecințe:
- autorii unor categorii
largi de fapte care sunt în prezent sancționate de legea penală nu vor mai
putea fi trași la răspundere;
- se reduc limitele de
pedeapsă pentru anumite infracțiuni ceea va avea ca efect prescrierea
răspunderii penale, adică va fi depășit termenul în care autorii acestor fapte
vor putea fi pedepsiți;
- se impun condiții
suplimentare pentru ca anumite fapte să poată intra în sfera infracțiunilor,
prin urmare, numeroase dosare aflate deja pe rol la parchet sau instanțe se vor
clasa;
- se introduc condiții
suplimentare pentru ca anumite cerințe aprobate prin directive europene, cum ar
fi confiscarea extinsă, să poată fi aplicate efectiv, ceea ce va îngreuna
recuperarea foloaselor obținute prin infracțiuni.
1. Nu mai este
considerată infracțiune și, prin urmare, nu mai este pedepsită, fapta de abuz
în serviciu cu obținere de foloase necuvenite așa cum este formulată de art.
132 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor
de corupție.
Articolul 132 din Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de
corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18
mai 2000, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.
Consecință:
Abrogarea art. 132 din
Legea nr. 78/2000 afectează în mod grav activitatea desfășurată de către
Direcția Națională Anticorupție, în condițiile în care există un număr de 1.249
dosare în care a fost începută urmărirea penală in rem sau in personam pentru
această infracțiune.
Aproximativ 25% din
totalul infracțiunile trimise in judecata de DNA reprezintă infracțiune
definită de art. 132 din Legea nr. 78/2000
Prin urmare, dacă întră
în vigoare, această modificare ar determina închiderea unui procent important
din numărul cauzelor soluționate în prezent de către Direcția Națională
Anticorupție.
Mai mult, articolul
respectiv transpune în legislația română dispozițiile art. 19 privind abuzul de
funcție din Convenția O.N.U. privind Corupția (Convenția de la Merida)
ratificată de România. Conform acestui articol, una dintre caracteristicile
infracțiunii de corupție este condiția ca fapta să fie comisă în scopul
obținerii unor avantaje necuvenite pentru sine sau pentru altul.
2. Termenele de
prescripție se reduc (se micșorează perioada de timp în care autorii pot fi
trași la răspundere); se îngreunează modalitatea de întrerupere a cursului
prescripției.
Termenele de prescripție
se reduc
„De la 10 la 8 ani, când
legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10
ani, dar care nu depășește 20 de ani; De la 8 la 6 ani, când legea prevede
pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care
nu depășește 10 ani;”
Această modificare
afectează major activitatea Direcției Naționale Anticorupție, întrucât
infracțiunile care sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție
(prevăzute de Legea nr. 78/2000) intră în categoria infracțiunilor pentru care
se reduc termenele de prescripție.
Consecința: clasarea
cauzelor, respectiv încetarea procesului penal.
Acest lucru va produce
consecințe mai ales în cauzele complexe cu mai mulți inculpați și cu mai multe
infracțiuni
Multe dosare dintre cele
aflate în instrumentare riscă să fie clasate, iar dintre cele deja trimise în
judecată, multe riscă să fie finalizate cu încetarea procesului penal, pe motiv
de prescrierea faptelor.
Practic, prin această
modificare, în toate cauzele Direcției Naționale Anticorupție se vor reduce
termenele de prescripție, situație în care un mare număr dintre persoanele
suspectate pentru comiterea faptelor de corupție vor putea scăpa de răspunderea
penală.
3. Descoperirea și
tragerea la răspundere a infracțiunilor de dare de mită și trafic de influență
este extrem de mult îngreunată de noua prevedere ce limitează la un an termenul
până la care persoana care a săvârșit fapta, în caz că o denunță, nu mai este
pedepsită.
„Mituitorul/făptuitorul
nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală
să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de 1 an de la data
săvârșirii acesteia.”
În foarte puține cauze,
denunțătorii anunță organele de urmărire penală imediat după consumarea
infracțiunii, deoarece la acel moment sunt mulțumiți de folosul primit în
schimb.
Din practică, s-a
constatat că, denunțurile se înregistrează când apar neînțelegeri între
participanții la infracțiune sau când aceștia doresc să profite de cauzele de
reducere a pedepselor. Nu se explică rațiunea pentru care se dorește protejarea
celor care au luat mită si garantarea faptului că, după trecerea a un an nu mai
pot fi trași la răspundere.
Nu e indicat nici un
argument care să justifice o asemenea modificare. În legislația română, cauza
de nepedepsire a denunțătorului pentru infracțiunile de corupție e o instituție
tradițională, în vigoare în mod neîntrerupt din 1936.
4. Infracțiunile de
corupție și cele asimilate, precum și a infracțiunilor de fraudare a fondurilor
europene intră în sfera acelora pentru care acoperirea integrală a
prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau
al judecății, devine circumstanță atenuantă.
Se consacră un tratament
penal mai blând pentru cele mai grave infracțiuni.
De asemenea, aceeași
acțiune, respectiv acoperirea integrală a prejudiciului de către oricare dintre
autorii infracțiunii, în cauzele de corupție, determina reducerea la jumătate a
limitelor de pedeapsă pentru toți participanții infracțiunii, chiar dacă plata
a fost făcută doar de unul dintre aceștia.
Se creează inechitate
între inculpați: autorii infracțiunii de furt calificat, spre exemplu, nu
beneficiază de circumstanță atenuantă, dar cei care fraudează bugetul Uniunii
Europene, da. De asemenea, beneficiază cei care fac trafic cu minori, spală
bani, fac trafic de organe.
Nu există decizie CCR,
directivă europeană care să justifice amendamentul.
5. Deși aparent aria
confiscării extinse se lărgește și va cuprinde toate infracțiunile cu pedepse
mai mari de 4 ani, se introduc condiții suplimentare care îngreunează aplicarea
instituției confiscării extinse.
Spre exemplu, nu vor mai
face obiectul confiscării extinse bunurile transferate unui membru al familiei
sau unui terț, dacă acesta nu cunoștea că scopul transferului este evitarea
confiscării.
6. Se limitează
situațiile în care procurorii pot ridica documente sau înscrisuri necesare în
investigații penale și, de asemenea, se îngreunează posibilitatea ca organele
de urmărire penală să obțină date privind tranzacțiile financiare.
Și prin aceste
modificări, se restrânge nejustificat culegerea de probe în cauzele penale,
fiind necesară existența de „probe sau indicii”, față de reglementarea în
vigoare care prevede doar condiția „suspiciunii rezonabile”.
7. Se restrânge
nejustificat posibilitatea acordării statutului de martor amenințat.
„În cazul în care există
probe sau indicii temeinice că viața, integritatea corporală, libertatea,
bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie
al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le
furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale, organul judiciar
competent acordă acestuia statutul de martor amenințat și dispune una ori mai
multe dintre măsurile de protecție prevăzute la art. 126 sau 127, după caz.”
Prin această modificare
se restrânge nejustificat posibilitatea acordării statului de martor amenințat
fiind necesar să existe „probe sau indicii”, față de reglementarea existentă
acum care prevede doar condiția „suspiciunii rezonabile”.
BIROUL DE INFORMARE ȘI
RELAȚII PUBLICE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.