Cel mai frumos cadou de ziua mea: Craiova a câștigat procesul cu FRF! Bandiții, foștii pușcăriași și întreținuții politici pe bani public se zgârie pe ochi!

Cel mai frumos cadou de ziua mea: Craiova a câștigat procesul cu FRF! Bandiții, foștii pușcăriași și întreținuții politici pe bani public se zgârie pe ochi!

Nu, cele două procese câștigate cu ziarul Cuvântul liber nu sunt cel mai frumos cadou de ziua mea, deoarece în aceste cazuri sentințele erau logice, legale și de așteptat, ci procesul câștigat de Craiova în fața adunăturii FRF!

S-a făcut dreptate în gunoiul numit fotbal românesc. Cloaca întreținută de legăturile imorale ale foștilor fotbaliști, de gangsterii pe bani publici și carnete de partid și de borfașii care fură statul și patronii de cluburi a fost pusă la punct de o sentință care dă proces câștigat cu FRF. Șmecherii ăștia care păgubesc statul, care fac chefuri în provincie la foștii pușcăriași, care admit parteneriate bani publici – bani privați pentru a justifica afacerile netrebnicilor de partid, de milioane de euro, au astăzi de pierdut! E cel mai frumos cadou de ziua mea, care este, însă mâine! Să îmi fie iertat egoismul, merit  acest cadou pentru anii în care am fost alături de echipa de suflet. Am fost alături de Universitatea încă de pe vremea când România nu avea habar ce e aia cupă europeană și calificarea în etape superioare, de pe vremea când Naționala era formată în special din olteni și de pe vremea în care Craiova era alternativa la echipele generalilor comuniști ai lui Ceaușescu, cu mânăriile necesare. Am suferit pentru retrogradările corecte, dar m-am revoltat împotriva deciziilor nedrepte. Am fost acela care i-am numărat pe foștii pușcăriași (2 din 10, 20 la sută!) care au făcut dezafilierea temporară și care am căutat pe internet interesele indivizilor pentru Subotici (cazul Țerbea-Maior, din stenograme) și interesele găștii care au dezafiliat Craiova definitiv, decizie pusă în fund de sentința de azi! Eu am fost și acela care am luat legătura cu V. Duru, de la licențiere, pentru a afla cum e posibil ca o echipă care nu a jucat 3 ani în a doua divizie – FCM  Târgu-Mureș, care și-a cumpărat locul de divizie și care avea tabu la prima divizie în cei 3 ani – să fie acceptată pe prima scenă! Răspunsul a fost paradoxal: pentru că FCM Târgu-Mureș este doar o nenorocită de continuatoare a secției  de fotbal a lui AS Sânnicolau Mare și dacă continui secția de fotbal (spre binele celor de la Federație ar fi uman să nu se descopere că unii mai foloseau licența și pentru alt club)! Am dovedit astfel că licențele șmecherilor de la FRF se dau în funcție de client și de interese și apoi am conștientizat că băieții veseli de la FRF se adunau la hotelul lui Țerbea, cel apoi judecat pentru mita în elicopter pentru FCM, alături de tovarășul Avram – Avram (Iancu) la Țerbea, ce sintagmă frumoasă -  pentru a pune la cale fotbalul românesc! Așadar, decizie de dezafiliere provizorie cu doi foști pușcăriași – Țerbea și Dragomir - semnături de la inși cu interese la propriile cluburi și pentru a se pune mâna pe fotbaliștii olteni! Băieții veseli care trag sforile au crezut că privatizează Craiova, ca orice foști comuniști sau profitori cu idei ai regimului comunist, dar în folosul lor! Am scris-o și mă repet, gunoiul politic și foștii pușcăriași nu au ce căuta în poziții de…onoare din fotbalul românesc, așa cum fotbalul  în capitalism nu poate trăi din pomenile PDL, ca la Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, Ploiești, Brașov, chiar dacă borfașii îi pun și pe fotbaliști în tricouri cu culorile partidului! Eu am fost și cel care am cerut control la FCM, din moment ce clubul era în grațiile lui Sandu și ai lui, pentru a se lămuri unde sunt milioanele de euro din drepturile de televiziune (care sunt căutate de șmecherași în cazul Craiovei sau Timișoarei, dar nu la echipe de propagandă electorală pentru PDL, inventate chiar în campanie electorală ca să nu aducă Boloni și Borbely echipă cu care borfașii PDL să fie întrecuți!), eu sunt cel care a remarcat că șmecherii angajați ai lui Florea cumpără pe bani publici instalație de iluminat de 200.000 de euro, dar se laudă că au sponsori pentru o altă instalație de 600.000 de euro! Cine verifică afacerile cu statul are șmecherilor de partid și cine și-a luat licențele corect, fără mese și lăutari și fără afaceri prin telefon? Asta ca să putem clama că sentința de azi este punctul 0 în procesul de curățire a  fotbalului românesc de foștii comuniști cu funcții, de cancerul afaceriștilor care bagă banii publici în echipele lor, de inșii cu pretenții de moralitate și cu rude urmărite pentru consum și vânzare de droguri (scuze, Sandu!), de foștii pușcăriași care pot deveni și viitorii pușcăriași, de leprele de la federație și ligă care se încuscresc și se apără unii pe alții pe motiv că rudele nu se toarnă între ele!

Pentru mesajul actual, reproduc articolul care a câștigat, din 252 de lucrări, premiul GSP-Timișoreana la concursul din 2010, la care juriul a fost asigurat de maestrul Ioanițoaia, Andrei Vochin şi Bogdan Stamatoiu.

Craiova – echipa… supremei iubiri

Dacă cineva mă întreabă care a fost prima mea pasiune (şi cea care avea să dăinuie 3 decenii!), răspunsul vine prompt – ” Universitatea Craiova !”. “Campioana unei mari iubiri” avea în 1978 un an bun, cu o Cupă a României obţinută în dauna Olimpiei Satu Mare, era anul victoriilor identice, cu 3-2, în Cupă şi campionat, contra lui Dinamo, iar jucătorii “Ştiinţei” erau convocaţi la Naţională. Numele echipei era cunoscut de mai toată lumea, la fel şi numele jucătorilor. Nu ar trebui, deci, să mire pe nimeni, momentul în care mi-am exprimat opţiunea pentru “Universitatea”, echipa fiind în vogă.

Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri: la grădiniţa noastră veniseră învăţătoarele cu care urma să ne întâlnim în toamnă. “Tovarăşele” încercau să ia contact cu copiii, întrebându-i diverse, de la cum îi cheamă, dacă mai au fraţi, ce jucării preferă. Când mi-a venit rândul, am fost întrebat: “Dar tu cu ce echipă ţii?” Cum pe vremea aceea nu prea aveam transmisiuni TV în direct sursa mea de informare era radioul, la care se transmiteau meciurile etapei. În baza a ce auzisem jucându-mă prin casă, răspunsul a venit imediat – ” Cu Claiova !” Şi pentru “Claiova” a rămas de atunci valabilă declaraţia pentru dragoste adevărată şi, iată, au trecut mai bine de 30 de ani şi nu am fost atras de altă echipă. Şi cum dragostea a fost una perenă, am stat alături de “Campioana unei mari iubiri” şi în perioada “Craiovei Maxima”, dar şi după, când floarea cea vestită a Craiovei mai dădea semne că se “ofileşte”. “Universitatea” era şi atunci o alternativă la echipele ministerelor şi ale tovarăşilor sus-puşi, aşa că dragostea care i se acorda acestei echipe era, probabil, şi un spirit de revoltă contra celor care credeau că fotbalul se face cu stelele pe umăr şi cu scoruri scoase din pălărie! Am iubit Craiova şi pentru modul în care a jucat cinstit şi a făcut-o campioană pe Dinamo, deşi un stadion întreg ar fi preferat ca “duşmanul” de moarte să piardă titlul. Am fost alături de “Ştiinţa” şi în dubla cu Rapid, după care Lucescu sr. a venit la TV să se plângă că… “Universitatea” nu şi-a cunoscut interesul ! Părerea mea: şi l-a cunoscut mult prea bine, din moment ce a jucat corect, în ciuda unora care dădeau ca sigur aranjamentul: Craiova pierde meciul cu Rapid, echipa vişinie devine campioană, iar Craiova primeşte, în compensaţie, Cupa României !

Am fost alături de echipă şi în anul în care a retrogradat. Am preferat aşa, decât să se cumpere un loc în divizie, aşa cum se vehicula anterior şi cum, din păcate, avea să facă mai târziu o echipă din oraşul meu – FC Târgu-Mureş, care a reuşit “performanţa” să ajungă în prima divizie după o şmecherie de partid şi o legitimare ca şi continuatoare a secţiei de fotbal ai clubului din Sânnicolau Mare, aşa cum ne-a informat Viorel Duru , directorul pe licenţiere la FRF! Şi pentru că am iubit echipa din Bănie aşa cum a fost, şi la bine şi la rău, declar sus şi tare: Universitatea Craiova a fost, este şi va rămâne echipa mea de suflet!

Citeste mai mult: Craiova – echipa… supremei iubiri