A 25-a oră, cu condamnatul Năstase în rol. Ce faci în ultima zi de libertate? Ești bărbat sau… cârpă?

A 25-a oră, cu condamnatul Năstase în rol. Ce faci în ultima zi de libertate? Ești bărbat sau… cârpă?

Fostul premier Adrian Năstase s-a împușcat miercuri seara, atunci când polițiștii au venit să îi bată la ușă pentru a-l duce să-și ispășească pedeapsa de 2 ani de închisoare. Năstase e laș?! Sau e om de… onoare? Probabil că vor urma mii de comentarii, mii de intervenții pe forumuri și pe sticla televizoarelor pentru a-l lăuda sau a-l condamna și a da un răspuns: dacă încerci să te sinucizi ești…bărbat sau ești cârpă idioată, după ce ai mai și condus țara și ai contribuit la legile acestei țări și la buna funcționare a instituțiilor statutului ale căror sentințe nu le respecți! Dar să nu intrăm  în polemica cine e bărbat și cine nu și vă propun să facem o paralelă a afacerii Năstase cu acțiunea dintr-un film excepțional. În 2002, Spike Lee ne-a oferit un… joint, așa cum îi place lui să își prezinte filmele,  A 25-a oră, cu Edward Norton. Filmul este de neratat și se axează pe ultimele ore din viața în libertate a lui Monty (Norton). Omul a călcat pe bec, fiind prins cu drogurile în canapea. Pedeapsa care o primește este încarcerare pentru 7 ani. Monty are exact 24 de ore la dispoziție pentru a se pregăti de pușcărie, pentru a-și lua rămas bun de la tatăl său (fost alcoolic, care și el a contribuit la alunecarea fiului spre afaceri necurate), de la prieteni, de la iubită, pe care o bănuiește puțin că l-a turnat, de la mafioții ruși cu care lucra. Filmul prezintă aceste 24 de ore, iar imaginile revin obsedant la locul în care au căzut turnurile gemene, acolo unde se înlătură molozul și se ridică două turnuri de lumină, ca un semn că viața merge înainte și semințele renașterii sunt plantate. Pentru început, Monty se întâlnește cu prietenul său care este profesor și care are și el un păcat, râvnește la una dintre elevele sale, cu  un alt prieten - care joacă la bursă în ciuda sfatului șefului și care poftește la prietena lui Monty - și cu iubita lui, pe care o bănuiește, o idee, că ar fi putut fi turnătoarea. Desigur, nu lipsește regretul (scena din baie în care Monty învinovățește toată lumea și conștientizează că el e singurul idiot de starea sa este fenomenală!), nu lipsește petrecerea de adio, la care Monty află cine este turnătorul real (altul decât cei enumerați), iar dimineață Monty este pregătit să ajungă după gratii, după ce îl enervează pe unul dintre prietenii săi, care îi sparge fața de frumușel care putea avea succes nesperat la…mitica. Când se părea că firul filmului curge spre predarea lui Monty, în scenă apare tatăl său, chinuit de faptul să a fost un bețivan care nu a fost în stare să dea altă educație băiatului său, care, în mașină, alături de Monty, are un monolog-sfat care poate fi considerat ca fiind a… 25-a oră din ziua cea mai lungă pentru Monty. Bătrânul îi spune să fugă de justiție, să își schimbe identitatea, îl vedem pe Monty undeva în Mexic, făcându-și acte noi, iar un Greyhound îi aduce, după ani, iubita. Îl vedem pe Monty înconjurat de o mulțime de copii, iar bătrânul termină povestea și filmul cerându-i lui Monty să le spună copiilor săi că datorează ce are tatălui său, care i-a dat sfatul cel bun. Spike Lee filmează asta ca pe o 25-a oră virtuală, practic nu știm dacă sfatul bătrânului a fost pus în aplicare sau ceea ce am urmărit în final este doar dorința sa, dar prezența în film a câtorva scene cu turnurile gemene luminoase care se ridică ca mărturie a renașterii și a luptei continue a americanului pare să dea ideea că Monty a făcut exact ce i-a cerut bătrânul și a renăscut, într-un fel, ca și simbolul căzut al marelui NY. Bine, veți spune, Monty era un traficant care a primit ce merită, adică 7 ani, pe care trebuia să îi și facă și paralela cu Năstase ar trebui să se oprească aici. Dar Năstase a luat doar 2 ani și asta după proces de… 7 ani, iar colegii lui de dosar au luat de 2-3-4 ori mai mult. Mai mult, Năstase a mai avut și 20 de ani funcții plătite din banul public, a condus partid, a mai și condus această țară și la un moment mai și preda, cică, la vreo 3 universități, pe lângă munca în Executiv! Omul acesta nu avea dreptul să se comporte ca un Hitler care își zboară creierii pentru că se apropie rușii și îi e teamă de consecințe, pentru că reprezenta o bucată de istorie și un reper diplomatic, politic românesc, dar nu numai, și nu era un bandit de 2 lei care găsește în moarte scăparea  și nu era nici insul oripilat că i se pătează onoarea! Onoare care nu a avut de suferit în anii cu procese pe motiv de mătușa Tamara  - personaj deja de banc - și în celelalte dosare!