Istoria englezilor vs. istoria lui Ponta, pe stadion

Istoria englezilor vs. istoria lui Ponta, pe stadion

Englezii au marcat în aceste zile, pe fiecare stadion, împlinirea a 100 de ani de la… armistițiul de Crăciun. Mândri de istoria lor, englezii au reamintit că până și în război părțile (Anglia, Franța, Germania) pot lăsa armele și să își dea mâna, chiar dacă pentru puțin timp. Am putea spune că evenimentul marcat ieri pe stadioane ține doar de  mândria de a fi englez. În cealaltă balanță puteți să îl puneți pe Ponta, ins care și-a tras bonă filipineză pentru a nu putea asta să dezvăluie presei românești ce se întâmplă acasă la madam Ponta (după cum a recunoscut chiar Ponta, care a pus ideea pe seama nevestei cu numărul 2!) și ins care a inventat sintagma mândru că e român pe Facebook, exact după victoria României cu Ungaria! Insul nu a postat, după cum nu am reușit să găsim, vreo referire la mândrie atunci când Băsescu l-a numit premier, nici când a condus țara, ci doar atunci când România a bătut Ungaria, țara vecină și prea puțin prietenă! Iar dacă mai adăugăm că Ponta și-a lansat după modelul comunist, cu aplaudaci pe stadion, de ziua lui, candidatura, aveți extremele definiției mândrie: mândrie de englez marcată pe stadion, mândrie de ins care e mândru pentru o zi pentru  că românii bat niște unguri la fotbal  și că i se fac temenele pe stadion, după modelul brevetat de leprele comuniste.