Da, pentru mediere! Acolo unde există oameni responsabili!

Da, pentru mediere! Acolo unde există oameni responsabili!

Consiliul de Mediere România propune un subiect de interes din campania Apelează la un mediator! Când ați apela la un mediator și cum ați recomanda cuiva ca să se apeleze la un mediator sunt întrebările la care suntem invitați să răspundem.  Din experiența personală destul de recentă, răspund la prima întrebare: Aș apela la un mediator acolo unde există oameni responsabili, care cunosc legile și cu care se poate vorbi civilizat și uman.

Cum ați proceda dumneavoastră dacă ați fi chemat să fiți informați că unii au votat pentru concedierea dumneavoastră, nominală, pe motiv de reducerea cheltuielilor, fără să se prezinte criterii de performanță după care neamurile afaceriștilor (frați, fiice, nurori ș.a.m.d) rămân în funcții? Desigur, reducerea cheltuielilor se face concediind cel mai slab plătit jurnalist, dar să spunem că matematica și legile sunt o taină mult prea mare pentru niște oameni mult prea în vârstă și lăsăm la o parte și natura muncii și subiectele sensibile legate de banul public primit și rămânem doar la problemă: cineva e concediat. Cineva-ul respectiv nici măcar nu a primit în timpul serviciului banii cuveniți și asumați de ziar prin CCM unic pe ramură- care spunea exact care e salariul de bază pentru un jurnalist cu studii superioare, că vechimea nu e opțională și că fidelitatea se plătește. În consecință, dacă nu am reușit să își primesc banii în timpul serviciului, mereu fiind șantajat cu: nu îți convine, pleacă, am decis să îmi obțin banii pe calea justiției. Desigur, am apelat întâi la ITM Mureș, care a susținut că e conflict de muncă și că el trebuie soluționat de tribunal (sic), după o sesizare făcută pentru absolut toți angajații ziarului care nu îți primeau bani legali (între ei fiind chiar și acționarii ziarului!). Dacă am văzut vă statul nu vrea să muncească pentru intrarea în legalitate și plata salariilor cuvenite (implicit și pentru sumele de mii de euro pe care statul trebuia să le primească în contul salariilor legale pentru fiecare dintre angajați), am pornit primul proces. Despre acest proces vă pot spune că a debutat în toamna lui 2010, cu decizie în mai 2010 și cu sentință definitivă și executorie în decembrie 2010! Al doilea proces a fost pentru cele 3 salarii cuvenite la plecare, pentru că, surpriză, conducerea ziarului respectiv s-a făcut că habar nu are de legi, de legalitate, deși ziarul respectiv a primit prin mail de la inspectorii ITM exact conținutul CCM unic pe ramură. Așadar, inspectorii IFM știau legea și nu o aplicau, conducerea ziarului s-a făcut că e analfabetă și așa mai departe.

Cel de-al doilea proces a început în 2011 și a durat mai puțin, iar ceea ce merită subliniat e că două procese au durat 2 ani, timp în care am inclus și 7 luni pentru primirea a două decizii prin poștă tocmai de la vreo 7 poște distanță (2 km!)! Ceea ce vreau să vă arăt este că  inspectorii ITM Mureș  puteau să mă scutească de 2 ani pierduți în tribunale dacă ar fi muncit ca și colegii de la București (verificați controlul de la ziarul Adevărul, cu inspectorii ITM care s-au asigurat că angajații primesc sumele conform CCM unic pe ramură, pentru zeci de persoane), să nu fie atât de proști încât să informeze prin mail angajatorul, dar fără să aplice legile pe care le cunoșteau, că 7 luni pentru primirea a două decizii reprezintă destul de mult.  Dacă aș fi avut de-a face cu oameni raționali, problema se putea rezolva la mediator, așa nu am avut cu cine să pot discuta probleme de legi, impozite, legalitate. Medierea, pe de altă parte, m-ar fi făcut să ratez momentele comice de la tribunal, când partea adversă a susținut că sunt inginer, nu ziarist (ceea ce este și adevărat, dar Legea presei din 1974 specifica clar: ziaristul, redactorul, reporterul este un angajat cu studii superioare, nu neapărat de profil!), că nu trebuie să primesc salarii la plecare pentru că nu mai sunt…salariat (ghinionul celor care au numit salarii cuantumurile sumelor de încasat), că mi-am încălcat fidelitatea adresându-mă instituțiilor statului (sic!) și publicând sentințe pe blogurile proprii, că nu am atestat de jurnalist (ce surpriză, sunt mândru ce așa ceva, pentru că nu am fost angajat pe vremea comuniștilor, iar cineva care nu e analfabet poate să găsească o lege valabilă pentru angajații de la presa care era organul PCR), așteptarea 5 luni ca să se binevoiască să se completeze cartea de muncă conform sentinței, un ușor… retard, deci.

Revenind la preambul, medierea este o cale care vă poate scăpa de toate prostiile avocățești de 2 lei, de tărăgănarea proceselor, de refuzul de a se completa o carte de muncă pe motiv că așa vrea vreun octogenar aerian deja și așa mai departe. Cu condiția să găsiți oameni corecți, inteligenți și care să cunoască și legile sau măcar să plătească pe cineva care să le citească legile. Am mai scris-o și o scriu: din procesele mele am câștigat peste 6000 de euro net, dar conform legilor angajatorul trebuie să plătească aproximativ 4000 de euro la stat pentru impozitele mele și taxele și impozitele cuvenite de angajator. Bani care, în cazul că nu s-a făcut evaziune fiscală, ar trebui să fie încasați de un stat care a refuzat să muncească și care primește banii cadou pe care nu îi primea dacă eu nu decideam să mă judec! În acest caz am pretenția că sunt un recuperator pentru statul român și propun ca aceia care se luptă pentru banii lor și pentru plătirea obligațiilor  către stat să primească exact cât primește un angajat al statului care se ocupă cu recuperarea banilor datorați către stat! Parafrazând: dacă voi (statul) nu îi vreți, eu îi vreau!

Acest mic lobby jurnalistic pentru mediere sper să îi facă pe unii să ia foarte în serios medierea și beneficiile sale, altfel riscând să se ajungă la tribunale, la procese lungite ani în șir și la deteriorarea normală a relațiilor între foști prieteni sau tovarăși de muncă. În momentul în care patronul, conducerea se dovedește cu oamenifără pic de bun simț, nu mai aveți altă soluție decât procesul. Până acolo sunteți invitați să încercați să vă rezolvați problemele la mediator.

Spicuind din informațiile legate de mediere aflăm știri interesante, pe care le-aș prezenta oricărei persoane care ajunge la un conflict.

În 1 august 2013 au intrat in vigoare norme legislative ce obligă justițiabilii care vor să deschidă un proces judiciar să parcurgă o ședință de informare privind medierea la un mediator autorizat. Aceasta obligație trebuie îndeplinită, de regulă, înaintea deschiderii procesului judiciar, deci înaintea depunerii cererii de chemare în judecată la instanța judecătorească. Dacă se depune cererea la instanța de judecată, aceasta poate da un termen pentru parcurgerea ședinței de informare privind medierea si doar apoi se continua etapele procesului judiciar civil. În materie penala, obligativitatea ședinței de informare privind medierea nu este în vigoare. O primă şedinţă de informare la mediator înainte de tranşarea unei dispute printr-un proces, în cauzele care privesc litigiile de muncă, divorţuri, partaje de bunuri comune, dar şi malpraxisurile este obligatorie, atrag atenţia autorităţile.

 În România există 8.000 de mediatori autorizaţi. Datele lor de contact pot fi găsite pe site-ul Consiliului de Mediere unde este afişat tabloul mediatorilor autorizaţi, dar şi la sediile instanţelor din întreaga ţară. Cine trebuie să meargă la mediator Potrivit legii, părţile sau partea interesată trebuie să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în cazul mai multor tipuri de litigii: în domeniul protecţiei consumatorilor; în materia dreptului familiei, în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate; în cazurile de malpraxis, în litigiile de muncă, în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 de lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la alte proceduri prevăzute de lege. În materie penală, procedura de informare este obligatorie în cazul „infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul“, se arată în lege.