Costel
Neacșu și a sa scrisoare deschisă către poporul român!
Citiți și judecați.
Multumesc, prietene, pentru articol!
Scrisoare deschisă
către POPORUL ROMÂN!
SINTEZĂ LA PROIECTUL
NOII CONSTITUŢII
„Deşteaptă-te, române!”
Să fie oare atât de
mulţi acei români care, vinovaţi de altfel aproape cu toţii de o prea
îndelungată şi resemnată tăcere, parcă fiind cumva ruşinaţi de un trecut
istoric în fond înălţător şi unic, tresaltă din ce în ce mai puţin la emoţia
sfântă că suntem descendenţii singurului popor european care trăieşte unde s-a
născut, că suntem urmaşii primei civilizaţii care a folosit scrierea pe acest
pământ (tăbliţele de la Tărtăria), că existenţa noastră se datorează sângelui
vărsat de strămoşii care s-au făcut scut creştinilor în Europa? Nu cred! De
aceea, noi nu trebuie să tăcem, nici să ne fie ruşine cu ce am fost ca naţiune,
nici să ne supunem unor experienţe politice antihristice cu consecinţe nefaste
pentru eternitate!
Cum ne aflăm însă şi
într-un moment istoric de răscruce, când copiii noştri au ajuns să fie slugi la
străini şi noi să trăim de pe o zi pe alta, este momentul ca în sfârşit să ne
trezim din această neîngăduită amnezie (şi impusă şi voluntară), pentru că
vânzătorii de ţară doresc ca acum să ne înstrăineze şi bogăţia spirituală (prin
introducerea unei Constituţii moralmente toxică), după ce ne-au scos-o la mezat
pe cea materială (până mai ieri am pierdut industria, sistemul bancar,
producţia meşteşugărească, o parte din fondul forestier, sistemul de irigaţii,
petrolul, iar acum ungurii vor Ardealul, canadienii (evreii) - aurul,
americanii - gazele de şist, italienii - pădurile, grofii - castelele,
ucrainenii - Delta, europenii - pământurile agricole)!
Români, prin faptul că
ni s-a furat bogăţia noastră materială am devenit bineînţeles mai săraci, dar
suntem cum nu se poate mai bogaţi prin credinţa noastră creştină! Este momentul
să arătăm lumii întregi că, în acest CEAS ISTORIC, printr-o coeziune fără
precedent a românilor împotriva violării conştiinţelor noastre creştine, NU VOM
ACCEPTA SĂ AVEM O CONSTITUŢIE PRIN CARE ROMÂNIA SĂ FIE TRANSFORMATĂ ÎNTR-O ALTĂ
SODOMĂ ŞI GOMORĂ, BLESTEMATĂ SUB MÂNIA LUI DUMNEZEU! Spunând NU Constituţiei,
la urne, le vom lăsa moştenire copiilor noştri o viaţă curată şi, în faţa
Dreptului Judecător, nu vom mai răspunde pentru ce putem ACUM să facem şi nu
facem!
Şi dacă noi toţi vom fi
cu Dumnezeu şi Dumnezeu va fi cu noi!
Vrem România Mare, nu
regionalizare!
Din 1866 şi până
astăzi, şapte documente fundamentale ale statului (Constituţii) stau la baza
formării cadrelor de ordine instituţională şi publică în România modernă şi
contemporană. Fiecare în parte au intrat în vigoare, evident, ca urmare a unor
evenimente majore care au marcat într-un fel sau altul istoria ţării noastre,
dar au constituit un prilej potrivit pentru a se face şi imixtiuni din afara
ţării! În acest moment, poporul român se află în faţa intenţiei guvernanţilor
de a oficializa operaţional cea de-a opta Constituţie, cu toate că nu există
nici un eveniment major, bazat pe argumente reale şi stringente, care să
necesite schimbarea celei de-a şaptea Constituţii cu a opta! Cu ce este deci
„vinovată” Constituţia a şaptea şi cu ce anume este oare mai bună cea care i-ar
urma? Răspunsul, mai simplu decât s-ar crede, este că actuala Constituţie – de
atâtea ori, în diverse moduri – a fost „atacată” de adepţii federalizării
României în diverse moduri mascate, pretins „reformatoare” (miza fiind soarta
Transilvaniei), de către maghiarii din Transilvania, cu concursul „generos” al
oficialităţilor Ungariei etc, unul din „motivele” pentru care s-a şi dorit a fi
înlocuită cu o alta, iar în acest sens s-a inventat necesitatea regionalizării
(pe care parlamentarii din Ungaria au respins-o) – sub pretextul că prin
regionalizarea aceasta s-ar reuşi o absorbţie mai bună de fonduri ale UE şi, în
cele din urmă, ar rezulta că ţara noastră ar fi mai bine condusă de 300 de
deputaţi (Art.62, alin.3), deşi se ştie foarte bine că nu numărul contează
(nici măcar sub aspect economic!), ci calitatea lor! Dar pretextul în cauză este fals! În
realitate însă, într-un context mai larg, din care nu lipseşte nici obsesia
unora de a rămâne la o putere politică în esenţă efemeră de fapt, este vorba de o acceptare
prea uşoară de includere a României în sfera de interese străine,
antiromâneşti! Redactată în spiritul globalizării, din nefericire pentru
întreaga noastră naţiune (aşa cum rezultă din cele ce urmează), proiectul noii
Constituţii este în linii mari antinaţional, antidemocratic şi anticreştin.
De ce este noua
Constituţie antinaţională?
Este antinaţională
pentru că se creează cadrul constituţional favorabil ca maghiarii din România,
care întotdeauna au sfidat ordinea de drept a statului nostru şi ne-au
contestat procesul istoric al unităţii naţionale, să-şi permită o organizare
distinctă într-o Românie pe care mereu şi-au dorit-o disipată federal în mod
viclean şi – sub pretextul necesităţii unei regionalizări parcă mai stringente
decât Constituţia însăşi, mă refer la Art.3, alin.3, unde se prevede
organizarea teritoriului în regiuni – să ajungă în situaţia să li se satisfacă
pretenţia lor la o „discriminare pozitivă” (o aberaţie lingvistică prin care
vor drepturi suplimentare), în virtutea obţinerii „discrete” a „dreptului”
fundamental la autonomie teritorială pe criterii etnice (premisele „obţinerii”
sunt puse prin Art.1, alin.2, care ne obligă să respectăm demnitatea umană
derivată din orice drept fundamental). Astfel, în numele respectării demnităţii
umane, se inaugurează explicit o situaţie de inechitate etnică, deoarece în
raporturile istorice româno-maghiare se forţează legalizarea unei situaţii
absurde în care naţiunea română să fie obligată a le respecta maghiarilor din
Transilvania demnitatea umană derivată din orice fel de drept fundamental, când
în fapt aceştia fie nu pot, fie nu vor să îşi conceapă existenţa etnică decât
dacă contestă vehement demnitatea istorică a naţiunii române (până la a cere,
prin lideri ai UDMR şi PPMT, autonomia
Transilvaniei sau chiar protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei)!
În ce priveşte această
„rupere” a maghiarilor din Transilvania faţă de autoritatea centrală de la
Bucureşti, în intenţia lor de a se organiza etnic după criterii „speciale”, au
fost adoptate în noua Constituţie nişte amendamente intolerabile pentru
naţiunea română (obligată fiind să privească neputincios nu numai la faptul că
ar fi posibil ca o lege valabilă pentru toţi cetăţenii Românei să nu fie valabilă
şi pentru comunităţile maghiare, dar şi la acceptarea enormităţii unei situaţii
prin care românii ce locuiesc în regiuni unde predomină maghiari să beneficieze
acolo de statutul medieval de… naţiune tolerată!): maghiarii din Transilvania
vor avea o independenţă instituţională prin posibilitatea de a-şi înfiinţa
organe proprii de decizie şi execuţie (Art.6, 11), vor putea să considere ca
neconstituţionale hotărârile de la Bucureşti prin faptul că acestea vor fi
obligate să nu mai ia decizii decât după consultarea comunităţii maghiare
(Art.6, 3), vor fi liberi să folosească în spaţiul public şi privat propriile
simboluri naţionale (Art.12, 5) etc.
În concluzie, noua
Constituţie garantează maghiarilor „dreptul” de a lua hotărâri proprii, altele
decât cele în vigoare în ţara în care trăiesc, fără să conteze că astfel
instituţiile lor paralele pot să prevaleze (să substituie) ca putere de decizie
şi execuţie asupra instituţiilor centrale ale statului român! Se întăresc
astfel şi mai mult privilegiile minorităţii maghiare din România, lucru care o
va încuraja în atitudinea ei ostilă şi separatistă faţă de poporul nostru.
Aceste pretenţii extremist-revizioniste sunt în contradicţie cu Constituţia
României, Art.1, alin.1, unde se prevede că „România este stat naţional,
suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.
De ce este noua
Constituţie antidemocratică?
Este antidemocratică
pentru că se răstălmăceşte şi se răstoarnă oficial principiul democraţiei,
căci, prin impunerea ca majoritatea populaţiei să se supună minorităţilor (şi
nu invers, cum ar fi normal – ceea ce înseamnă că anormalul este adus în sfera
normalităţii), România devine o ţară condusă conceptual de minorităţi (supuse
intereselor străine) şi aceasta înseamnă, pe de-o parte, moartea democraţiei, iar
pe de alta înseamnă abandonarea definitivă a intereselor noastre naţionale!
Comenzile externe, ale unor grupuri de interese, prevalează aşadar faţă de
cetăţenii României şi a respectării democraţiei!
Astfel, în textul noii
Constituţii, deşi se invocă în exces protecţia şi para-protecţia drepturilor
omului şi a libertăţilor individuale (Art.30, alin.7; Art.32, alin.1; Art.33,
alin.1; Art.40, alin.2 etc), în fapt se încalcă flagrant demnitatea umană prin
nerespectarea dreptului elementar al omului la gândire şi exprimare liberă!
Încălcarea acestui drept fundamental, făcută cu scopul alinierii tuturor
oamenilor în sistemul globalizării (în numele căruia populaţiilor majoritare
dintr-o ţară le este impusă o nouă mentalitate, cea a minorităţilor!), rezultă
din prevederea de sancţiuni coercitive celor care se vor opune (nu vor accepta)
sau nu vor respecta, de exemplu, fenomenul deviaţionismului sexual (perceput ca
un atac la persoană şi nu, cum ar fi normal, ca o respingere a păcatului în
sine!), în conformitate cu Art.1, alin.21 (coroborat cu Art.4, alin.2). Dau ca
exemplu şi pe cei care vor încerca să promoveze ca misionari credinţa
religioasă în spaţiul public (vor fi foarte uşor puşi sub acuzare, conform
Art.29, alin.4, sub pretextul folosirii unor mijloace (cărţi etc) şi a unor
acţiuni uşor de a fi catalogate ca acţiuni de învrăjbire religioasă)! Ca urmare
vor fi „la modă”, într-un viitor nu prea îndepărtat – când rigorile statului
secular se vor înăspri şi mai mult printr-o altă posibilă Constituţie - cărţile
„teologilor” lui Antihrist, prin care şi răului i se va spune bine, într-o
mentalitate sincretistă, până la înlocuirea Bibliei autentice cu o alta falsă,
iar cărţile teologilor lui Hristos vor putea fi pur şi simplu scoase din
librării sub acuza de învrăjbire religioasă şi autorii vor fi aduşi în sălile
de judecată!
De ce este noua
Constituţie anticreştină?
Este anticreştină
pentru că, abandonând în literă şi în spirit rolul ei primordial de a face o
delimitare între ceea ce este bine şi ce este rău (ea trebuind să promoveze
binele între oameni), această nouă Lege fundamentală a statului consacră
oficial atât supremaţia legilor omeneşti asupra legilor lui Dumnezeu, cât şi
facilitează juridic promovarea unui rău pe care societatea să îl perceapă ca fiind
de fapt un bine)! Astfel, chiar dacă în Art.1, alin.1, prin noua Constituţie,
se recunoaşte rolul istoric al Bisericii Ortodoxe în constituirea şi
modernizarea statului român, totuşi se ocoleşte în mod abil fondul problemei,
ajungându-se la un dezacord între „părinţii” noii Constituţii şi Biserica
Ortodoxă, pentru că nu mai puţin de trei amendamente foarte importante (despre
familie) propuse de Sf. Sinod au fost respinse!
De exemplu, prin
respingerea amendamentului propus de Biserica Ortodoxă la Art.48, alin.1 (anume
că familia se întemeiază pe căsătoria liber-consimţită între „un bărbat şi o
femeie” – Victor Ponta a cerut lui Crin Antonescu neadoptarea amendamentului –
şi nu între soţi, cum prevede Constituţia actuală, dacă vom corobora articolul amintit
cu altele (Art.1, alin.21; Art.4, alin.2 etc), atunci s-ar ajunge în situaţia
excepţională ca în ţara noastră, eminamente creştină, să se inaugureze oficial
o etapă intermediară a uniunii civile a persoanelor de acelaşi sex, ceea ce
înseamnă că s-ar deschide o portiţă prin care se poate forţa calea spre o
legiferare tacită a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, căci orice
discriminare bazată pe sex sau orice altă situaţie este interzisă (Art.4,
alin.2) – şi România ar ajunge deci să fie a patra ţară din Europa şi a şaptea
din lume care ar garanta constituţional principiul nediscriminării sexuale,
fiind cu un pas chiar înaintea UE! Ar fi mai mult decât necesar ca
parlamentarii noştri să adopte poziţia parlamentarilor din Ungaria, care, deşi
unele cancelarii europene s-au arătat intrigate că aceştia au votat în 2011 o
Constituţie care apără valorile tradiţionale ale familiei, au consimţit ca în
Legea fundamentală a statului ungar căsătoria să fie definită drept uniune
dintre „un bărbat şi o femeie”, fără ca să le acorde minorităţilor sexuale
„drepturile” cerute.
Pe de altă parte, prin
Art.29, alin.4, unde se prevede că sunt interzise orice forme, mijloace, acte
sau acţiuni de învrăjbire religioasă, Biserica Ortodoxă va fi supusă unor mari
restricţii pastorale şi misionare, iar reprezentanţii săi vor fi pasibili
culpei penale! Bineînţeles că, de sub incidenţa forţei legii, nu va putea face
abstracţie nici o altfel de persoană care va adopta o atitudine
moral-contestatară faţă de minorităţile sexuale (fie ei politicieni, profesori,
doctori, jurnalişti, scriitori etc), indiferent că se vor prevala de motive de
conştiinţă şi convingeri religioase (precizez că laicismul, deja destul de
avansat în unele ţări, promovează faptul că principiile nediscriminării sexuale
şi egalitatea în drepturi AU PRIORITATE în raport cu principiul libertăţii
religioase şi de conştiinţă, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu drepturi mai
mari şi drepturi mai mici) – deci atunci când CREDINŢA (considerată ca o simplă
convingere personală) este transpusă în spaţiul public de cineva şi intră în
„conflict” cu drepturile altora este necesară o acomodare, un compromis, o
reabilitare (este previzibilă aşadar o „spălare a creierelor” creştinilor, cum
a fost sub comunism la Piteşti, Aiud etc, prin autoritatea forţei legii)!
Preoţii vor fi chemaţi în faţa instanţelor de judecată sub acuzaţia că în
predici aduc „ofense” minorităţilor sexuale, sau că refuză să îi „hirotonească”
şi să îi „căsătorească” pe homosexuali şi lesbiene (aşa cum legislaţia îi
protejează în Anglia). Să nu ne mire aceasta, căci prigoana creştinilor a şi
început sub aspect juridic, în special în S.U.A., unde tribunalele au emis mai
multe sentinţe nefavorabile pentru delictul de opinie religioasă. Deci, prin
extensie, preconizatul şi la noi secularism va exclude religia din perimetrul
public, o va transforma într-o problemă personală şi nu va mai fi cu putinţă
influenţa religiei în politică, legislaţie, educaţie etc!
În consecinţă, noua
Constituţie reprezintă un atac fără precedent în analele constituţionalismului
românesc la adresa creştinismului, lăsând deschisă calea ridicării la rang de
lege a mentalităţii antihristice şi a sodomizării societăţii (dezastrul moral
din spaţiile de învăţământ, dar nu numai, va fi imposibil de oprit!). Nimeni –
nici partidele politice, nici orice fel de alte organizaţii, nu vor putea
interveni, pentru că vor fi declarate ca neconstituţionale, deoarece vor fi
considerate că militează împotriva drepturilor şi libertăţilor omului (Art.40,
alin.2), că generează discriminare (Art.30, alin.7). Educatorii şi formatorii
de opinie în media se pot face vinovaţi că nu
întăresc respectul pentru „libertăţi” (Art.32, alin.1) sau că nu acceptă
unora manifestarea „propriilor practici culturale” (Art.33, alin.1). Până şi
copilaşilor din acest an şcolar, din clasele III-V, li s-a introdus o nouă
materie de studiat (Filosofia!), prin care să înveţe cum să respecte punctul de
vedere al celorlalţi… Culmea ironiei este că, tocmai în numele respectului şi a
demnităţii umane, prin Constituţia aceasta se preconizează instaurarea unei
societăţi inegale şi injuste, bazate pe sancţionarea populaţiei majoritare
(creştinii) şi protejarea celei minoritare (deviaţioniştii sexuali)!
Sunt convins că, dacă
Domnul nostru Iisus Hristos ar propovădui astăzi printre noi, ţinându-se cont
de această Constituţie nouă, ca premisă a laicizării naţiunii române, fără
îndoială că ar fi acuzat şi condamnat pentru „culpa” discriminării şi
încălcării drepturilor şi libertăţilor unora! Ştiu şi că, de asemenea, în
zilele acestea din urmă, va veni şi lepădarea aproape generală de credinţă! Şi
nimeni nu va putea să slujească la doi stăpâni! Eu L-am ales pe Hristos,
Stăpânul cerului şi al pământului, în numele Căruia am şi remis cu
binecuvântare această Sinteză către Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române!
Concluzie
Consider că proiectul noii Constituţii este un
atac subtil la integritatea specificului fiinţei noastre naţionale, a cărui
legiferare ar conduce la inaugurarea unei revoluţii seculare caracterizate în
cele din urmă de înlocuirea religiei cu drepturile omului! Pe fond, noua
Constituţie se aliniază sistemului globalizării, susţinut de forţe laice şi
seculare, interne şi internaţionale, cu scopul de a se transfera mai rapid
către U.E. suveranitatea noastră naţională şi de a ne constrânge la o descreştinare derulată după „modelul” unor
ţări europene „avansate” în procesul „paraliziei minţii” popoarelor: Franţa,
Olanda, Anglia etc. Pentru că avem deci de-a face cu o Constituţie antinaţională,
antidemocratică şi anticreştină, mă adresez poporului român pentru a medita la
această sesizare gravă, cu recomandarea de a participa masiv la scrutinul
electoral organizat în vederea oficializării noii Constituţii, dar SĂ NU VOTEZE
ACEASTĂ LEGE FUNDAMENTALĂ ANTIROMÂNEASCĂ! Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Costel Neacşu,
e-mail: costelneacsu_2007@yahoo.com consilier
parlamentar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.