Maidanez - formă nefericită și falsă, folosită astăzi de cei care doresc să atragă atenția asupra câinilor comunitari

Maidanez - formă nefericită și falsă, folosită astăzi de cei care doresc să atragă atenția asupra câinilor comunitari

Isteria cu câinii comunitari, cu atacurile reale sau imaginare ale câinilor vagabonzi care omoară sau nu copii a ajuns și la faza cu …maidanezi. Dovadă că inșii folosesc halucinant cuvântul, fără să cunoască sensul, în cele ce urmează.  Conform acestor definiții din DEX, maidan nu e spațiul de lângă blocuri sau din centrele orașelor și câinii nu pot fi…maidanezi, cel mult comunitari sau vagabonzi. Eventual câinii din parcuri (locuri deschise) sau de pe teren viran pot fi considerați maidanezi! Haideți că nu e atât de grea limba română!

MAIDÁN, maidane, s. n. Teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localități. ◊ Expr. (Pop.) A scoate (sau a ieși) la maidan = a scoate sau a ieși la vedere; a (se) arăta, a (se) face cunoscut. A bate maidanul ( sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda. – Din tc. meydan, maydan.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

maidán s. n., pl. maidáne

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAIDÁN s. teren viran, (înv.) viranea. (Jucau mingea pe un ~.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAIDÁN ~e n. Loc viran în interiorul sau la marginea unei localități, unde se joacă copiii, folosit în trecut și ca loc de desfacere a mărfurilor. /

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

maidán s. n., pl. maidáne

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

maidán (maidáne), s. n. – 1. (Înv.) Piață. – 2. (Înv.) Domeniu, teren, moment sau loc propice. – 3. (Mold.) Tîrg,. obor. – 4. Cîmp, teren pe raza unei localități. – Var. me(i)d(e)an. Mr. migdane, megl. migdan. Tc. (arab.) maidan, meidan (Miklosich, Türk. Elem., II, 155; Eguilaz 452; Roesler 598; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1364; Ronzevalle 167), cf. ngr. μεϊντάνι, alb., pol., rus. mejdan, bg., sb. medan, v. port. midan.

Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

maidan n. 1. spațiu gol, teren neacoperit de clădiri: grădini și maidanuri unde să se depuie soldații bolnavi GHICA; 2. bătătura unei case țărănești: mândra șade pe maidan și ’mi ’nșiră la mărgean POP.; 3. fig. a ieși la maidan, a veni la iveală, a se descoperi; a scoate la maidan, a face să iasă la lumină, a face cunoscut; a ajunge la maidan, la bun sfârșit. [Turc. MAYDAN, MEYDAN, arenă, piață, de unde și forma Mold. medean].