Bărbații
au nevoie de provocări, fie ele și….războinice
Advertorial
În magistralul film
Talentatul domn Ripley, personajul Marge - interpretat de Paltrow - se întreabă
în timp ce personajele lui Jude Low și
Philip Seymour Hoffman sunt în apă și încearcă, fiecare, să îl scufunde pe
celălalt: De ce, de fiecare dată, bărbații încearcă să se joace încercând să-l
omoare pe celălalt?
Cum personajul Ripley nu îi dă răspuns frumoasei Marge,
să încercăm aici să o lămurim. Bărbații, dragă Marge, au nevoia să se compare cu alți bărbați și să își
dovedească, atunci când nu trebuie să le dovedească și lor (!), că sunt mai
buni/puternici. Unii ar putea numi asta regula celor 3 E: evoluție, educare,
exces. Cel mai probabil, e vorba de mai toate la un loc, cu un rol foarte important al C19H28O2, testosteron.
Testosteron
bun la toate
Unele cercetări au stabilit că bărbații cu un
nivel mare de testosteron sunt mai aproape de a cuceri o femeie, că au
un autocontrol mai bun și că își asumă mai ușor riscurile. Cum în filmul lui
Minghella fata e deja cucerită,
Marge fiind logodnica personajului lui
Low, lupta din apă se poate traduce prin nevoia
de a dovedi fetei iubite că iubitul e încă puternic și prietenului Hoffman că tot Low e superior fizic, deși, în realitate,
Low e doar un parazit slăbănog și simpatic, care stă în Italia pe banii miliardarului de tată constructor de vapoare
(celebra marcă Greenleaf). Așadar, dragă Marge, poti să dai vina pe testosteron
pentru că ne provocăm reciproc și ne prefacem mereu, în joacă, că ne omorâm!
Dar și aici, noi bărbații, avem o scuză, am ajuns să fim motivați de hormonul
produs de celulele Leydig din testicule și datorită evoluției care a cerut că specimenele puternice să-și lase
urmașii, exact după modelul animal, iar rolul de vânător pe care l-a luat
bărbatul a cerut și un comportament și calități războinice pe măsură!
Dragă
Marge, așadar, testosteronul ne-a
făcut ceea ce suntem, el e responsabil de riscuri, de nevoia de provocare, iar societatea a avut nevoie de
bărbatul competitiv, chiar și numai pentru a se lăsa moștenitori de calitate și pentru
a se întreține familii. Dacă mai
introducem în ecuație și educația avem, probabil, tabloul complet al
bărbatului competitiv, pentru că, încă de la naștere, viitorul bărbat este învățat
de la ce culori trebuie să poarte și
până la ce materiale, pentru a se
deosebi și aici de femeie, iar rolul constructiv al bărbatului este accentuat
prin jucăriile și jocurile propuse. În timp ce dirijăm rolul femeii spre
oglindă, cratiță și îngrijit copii, cumpărând păpuși, biberoane, seturi de înfrumusețare,
cărucioare, seturi de gătit, băiețeii primesc doar jocuri și jucării care le dezvoltă imaginația,
curiozitatea, inteligența, nevoia de competiție, fie că vorbim de mașinuțe,
seturi de construit, seturi de bricolaj,
kituri de asamblat. Dezvoltându-și abilitățile de constructor, proiectant,
reparator, muncitor și spiritul competitiv,
băiețelul devine și mai sigur pe el, câștigă experiență și este motivat să încerce
și altceva, chiar dacă e mai greu sau mai riscant. În plus, el este învățat să
suporte greutățile fără să se plângă, să se sacrifice atunci când este vorba de
apărarea țării, a femeilor și a copiilor. Diferențele impuse de societate se
văd și în lipsa de entuziasm de astăzi a
multor bărbați, care evită să își facă și
un banal control medical pentru a nu fi văzuți slabi sau din nevoia de a conduce
mai agresiv/sportiv, pentru a nu fi catalogați că ei conduc ca o…femeie. Și
dacă mai adăugăm, dragă Marge, că bărbatul are și un comportament de membru în
haită, cu membrii haitei recunoscând direct sau indirect conducerea masculului alfa, avem imaginea bărbatului cu comportament datorat evoluției, educației și nevoii de strângere în comun a specimenelor
cu interese/pasiuni/afinități asemănătoare. Uite, de asta, suntem în stare să
ne adunăm în grupuri mari și să ne întrecem/jucăm/luptăm de-a omorâtul, chiar și
cu persoane absolut necunoscute, dar dornice și ele să se întreacă/joace/lupte
de-a omorâtul!
Jocul
de-a războiul…
… se învață din
copilărie. Toți am pus mâna cândva pe un băț și am mimat, inspirați de filmele
TV sau de la cinema, acțiunile vreunui haiduc sau muschetar, mimând spintecarea
vreunui amic sau o vânătoare pe cinste. Toți ne-am făcut un arc și ne-am luptat
de-a indienii care se confruntă cu cowboy nemiloși. Toți ne-am făcut sarbacane
pentru a sufla săgeți boante din hârtie sau praștie cu sârmă, atunci când nu foloseam degetele pe post de pistoale și onomatopeele drept gloanțe! Ca să nu mai spunem de războiul suprem,
cu... bulgări de zăpadă!
Mai târziu, aveam să descoperim că există și o armată -
în care ajungeai obligatoriu, dacă nu erai bolnav sau șmecher cu adeverință medicală
falsă - în care regulile de-a războiul
sunt stricte și unde ai nevoie și de strategie, iar pentru unii mai pacifiști
războaiele s-au purtat doar în fața ecranelor calculatoarelor și consolelor, în
nesfârșite jocuri RTS, RPG sau FPS. Bun, veți spune, am trecut de vârsta
copilăriei, poate unii au trecut și de perioada jocurilor pe calculator, dar cum ne războim/omorâm în joacă…
acum?
Pentru amatorii de
senzații tari/adrenalină sau pur și simplu pentru amatorii de provocare în gașcă
și tactică există airsoft, joc cu tentă militară, cu arme care arată ca acelea
reale, dar care trag cu bile din plastic. Astfel te poți juca de-a războiul,
să reproduci la scară bătălii reale și
să-ți verifici posibilitățile fizice și de comunicare cu colegii.
Airsoftul a fost
declarat sport în România, în 23 februarie 2010, adică acum 7 ani, se desfășoară
perfect în zone împădurite sau cu clădiri dezafectate. Jocul provine din Japonia și practicanții
săi spun că există deosebiri de la țară la țară. Mai multe informații despre ce
este și cu ce se… mănâncă airsoftul puteți citi aici: https://www.airsoft6.ro/despre-airsoft.
Jocul
ideal de airsoft
Mărturisesc că am avut
niscaiva cochetării cu ceea ce înseamnă armata, gradele, ordinele, tactica. La
14 ani m-am dus să dau concurs pentru liceul militar, iar după terminarea
facultății am ținut să ajung la școala de ofițeri. Nu am ales o carieră militară, dar am un
respect pentru cei care au avut o mai mare afinitate pentru domeniu și mi-a
plăcut cel mai mult să trag cu pistolul, în detrimentul focului executat cu PM.
Mă joc cu plăcere și astăzi câte un joc de strategie bun și cu misiuni reale,
cum ar fi, de exemplu, seria Company of Heroes și când am prilejul și calitatea
necesară mai trag și eu la țintă cu muniție reală în diverse acțiuni organizate
de instituții ale statului, chiar dacă aici, paradoxal pentru unii, fetele și
unii dintre cei care nu au făcut armata sau nu vin din SRI trag mai bine! Jocul
ideal de airsoft ar fi unul care să reproducă o bătălie reală, ca de exemplu
luptele de la Oarba de Mureș, legat de locul foarte apropiat
copilăriei mele (Iernut). 11.000 de români au murit într-un atac frontal comandat de ruși,
pe un front cu o lățime de 400 m și grozăvia măcelului impresionează și astăzi,
chiar și din versurile scrise parcă cu sânge:
Cântecul
camarazilor de la Oarba
Colo-n
Oarba între vii
S-au
făcut măcelării
Nu-s
măcelării de boi,
Că-s
tot de voinici ca noi,
Nu-s
măcelării de vaci
Ci-s
de vajnici camarazi.
Colo-n
sus pe creste-nalte
Curg
tot unde-nsângerate
Sânge
negru închegat,
Sânge
de român curat
Pe
cota de la Lechinţa,
Neamţu-şi
ţine rezistenţa,
Pe
dealuri la Şăulia
Bubuie
artileria,
În
valea cu sălcile
Branduri
ca năpârcile
Şueră
a mort turbat
Către
ceru-ntunecat.
Mânce-l
focu „Bulgărel”
Că
mulţi au murit în el
Toţi
flăcăi ca pe sprânceană,
Ca
în vis de fetişcană
Şiruri,
şiruri, cete, cete
Soarta
morţii crunte-i dete
Cum
suiau în ploi de foc
Falnici,
mândri, ca la joc,
Până
Mureşul turbat
Nu
curse însângerat
Tot
cu sânge de oştean
Secerat
de-un vânt avan
În
curtea de la Iernut
Moartea
seceră mai crunt
Trei
compănii am pierdut
Pân
pe neamţ l-am răzbătut.
Milă
mi-i şi mi-i cu greu
Că-s
cu toţi din neamul meu
Că
de la Bogata-n vale
Toţi
numai răniţi în cale
Tot
de gloanţe sfâşiaţi
Şi
de sânge închegaţi.
Mureş,
apă spumegată
De-ar
fi să mai trec odată
Spune-i
la a mea soţie
C-am
plecat la bătălie
Pentru
scumpa Românie.
Ghenerale,
ghenerale,
Dă
ordin de-naintare
Să
trecem prin foc şi pară
Să-i
scoatem pe nemţi din ţară.”
Înfrăţirea, nr. 22 din
27 aprilie 1945. Cântecul a fost cules din popor de Remus Bălaş, din Oroiu şi
Dumitru Hudubeţ din Berghia
