Adio, tată!
Ai fost un tată care și-a
iubit copiii, generos și atunci când nu voiai să se știe asta. Sub masca
folosită câteodată, de urs morocănos, ai ascuns mereu o inimă caldă la care nu
ajungea oricine și oricum. Ai făcut mai mereu cum ai vrut, dar ai fost și
flexibil, uneori. Ai avut cea mai bună nevastă
posibilă, ai fost generos, te-ai
sacrificat mai mereu pentru binele celorlalți. Ai fost un tată bun, modest, cu
frică de Dumnezeu și un soț bun, ai avut încredere în ai tăi, fapt pentru care
îți mulțumim. Adio, tată! Adio! Și iartă-ne, pentru că am crezut că ești nemuritor!
Ioan Valer Deac, 25 iulie 1939 – 13
noiembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.