Bărbații au nevoie de provocări, fie ele și….războinice

Bărbații au nevoie de provocări, fie ele și….războinice
Advertorial

În magistralul film Talentatul domn Ripley, personajul Marge - interpretat de Paltrow - se întreabă în timp ce personajele lui Jude  Low și Philip Seymour Hoffman sunt în apă și încearcă, fiecare, să îl scufunde pe celălalt: De ce, de fiecare dată,  bărbații încearcă să se joace încercând să-l omoare pe celălalt? 

Cum personajul Ripley nu îi dă răspuns frumoasei Marge, să încercăm aici să o lămurim. Bărbații, dragă Marge, au  nevoia să se compare cu alți bărbați și să își dovedească, atunci când nu trebuie să le dovedească și lor (!), că sunt mai buni/puternici. Unii ar putea numi asta regula celor 3 E: evoluție, educare, exces. Cel mai probabil, e vorba de mai toate la un loc, cu un  rol foarte important al C₁₉H₂₈O_2,   testosteron. 

Testosteron bun la toate

Unele cercetări au stabilit că bărbații cu un nivel mare de testosteron sunt mai aproape de a cuceri o femeie, că au un autocontrol mai bun și că își asumă mai ușor riscurile. Cum în filmul lui Minghella fata e deja cucerită, Marge fiind logodnica  personajului lui Low, lupta din apă se poate traduce prin nevoia de a dovedi fetei iubite că iubitul e încă puternic și  prietenului Hoffman că  tot Low e superior fizic, deși, în realitate, Low e doar un parazit slăbănog și simpatic, care stă în Italia pe banii  miliardarului de tată constructor de vapoare (celebra marcă Greenleaf). Așadar, dragă Marge, poti să dai vina pe testosteron pentru că ne provocăm reciproc și ne prefacem mereu, în joacă, că ne omorâm! Dar și aici, noi bărbații, avem o scuză, am ajuns să fim motivați de hormonul produs de celulele Leydig din testicule și datorită evoluției care a cerut că specimenele puternice să-și lase urmașii, exact după modelul animal, iar rolul de vânător pe care l-a luat bărbatul a cerut și un comportament și calități războinice pe măsură! 

Dragă Marge, așadar, testosteronul ne-a făcut ceea ce suntem, el e responsabil de riscuri, de nevoia de  provocare, iar societatea a avut nevoie de bărbatul competitiv, chiar și numai pentru a se lăsa moștenitori de calitate și  pentru  a se întreține familii.  Dacă mai introducem în ecuație și educația avem, probabil, tabloul complet al bărbatului competitiv, pentru că, încă de la naștere, viitorul bărbat este învățat de la ce culori trebuie să  poarte și până la  ce materiale, pentru a se deosebi și aici de femeie, iar rolul constructiv al bărbatului este accentuat prin jucăriile și jocurile propuse. În timp ce dirijăm rolul femeii spre oglindă, cratiță și îngrijit copii, cumpărând  păpuși, biberoane, seturi de înfrumusețare, cărucioare, seturi de gătit, băiețeii primesc doar jocuri și  jucării care le dezvoltă imaginația, curiozitatea, inteligența, nevoia de competiție, fie că vorbim de mașinuțe, seturi de construit,  seturi de bricolaj, kituri de asamblat. Dezvoltându-și abilitățile de constructor, proiectant, reparator, muncitor și spiritul competitiv,  băiețelul devine și mai sigur pe el, câștigă experiență și este motivat să încerce și altceva, chiar dacă e mai greu sau mai riscant. În plus, el este învățat să suporte greutățile fără să se plângă, să se sacrifice atunci când este vorba de apărarea țării, a femeilor și a copiilor. Diferențele impuse de societate se văd și în lipsa  de entuziasm de astăzi a multor bărbați,  care evită să își facă și un banal control medical pentru a nu fi văzuți slabi sau din nevoia de a conduce mai agresiv/sportiv, pentru a nu fi catalogați că ei conduc ca o…femeie.   Și dacă mai adăugăm, dragă Marge, că bărbatul are și un comportament de membru în haită, cu membrii haitei recunoscând direct sau indirect conducerea  masculului alfa, avem imaginea  bărbatului cu comportament datorat  evoluției, educației și  nevoii de strângere în comun a specimenelor cu interese/pasiuni/afinități asemănătoare. Uite, de asta, suntem în stare să ne adunăm în grupuri mari și să ne întrecem/jucăm/luptăm de-a omorâtul, chiar și cu persoane absolut necunoscute, dar dornice și ele să se întreacă/joace/lupte de-a omorâtul!

Jocul de-a războiul…

… se învață din copilărie. Toți am pus mâna cândva pe un băț și am mimat, inspirați de filmele TV sau de la cinema, acțiunile vreunui haiduc sau muschetar, mimând spintecarea vreunui amic sau o vânătoare pe cinste. Toți ne-am făcut un arc și ne-am luptat de-a indienii care se confruntă cu cowboy nemiloși. Toți ne-am făcut sarbacane pentru a sufla săgeți boante din hârtie sau praștie cu sârmă, atunci când nu foloseam degetele pe post de pistoale și onomatopeele drept gloanțe! Ca să nu mai spunem de războiul suprem, cu... bulgări de zăpadă! 

Mai târziu, aveam să descoperim că există și o armată - în care ajungeai obligatoriu, dacă nu erai bolnav sau șmecher cu adeverință medicală falsă -  în care regulile de-a războiul sunt stricte și unde ai nevoie și de strategie, iar pentru unii mai pacifiști războaiele s-au purtat doar în fața ecranelor calculatoarelor și consolelor, în nesfârșite jocuri RTS, RPG sau FPS. Bun, veți spune, am trecut de vârsta copilăriei, poate unii au trecut și de perioada jocurilor pe calculator, dar cum ne războim/omorâm în joacă… acum?

Răspunsul: airsoft

Pentru amatorii de senzații tari/adrenalină sau pur și simplu pentru amatorii de provocare în gașcă și tactică există airsoft, joc cu tentă militară, cu arme care arată ca acelea reale, dar care trag cu bile din plastic. Astfel te poți juca de-a războiul, să  reproduci la scară bătălii reale și să-ți verifici posibilitățile fizice și de comunicare cu colegii.

Airsoftul a fost declarat sport în România, în 23 februarie 2010, adică acum 7 ani, se desfășoară perfect în zone împădurite sau cu clădiri dezafectate. Jocul provine din Japonia și practicanții săi spun că există deosebiri de la țară la țară. Mai multe informații despre ce este și cu ce se… mănâncă airsoftul puteți citi aici: https://www.airsoft6.ro/despre-airsoft.

Jocul ideal de airsoft

Mărturisesc că am avut niscaiva cochetării cu ceea ce înseamnă armata, gradele, ordinele, tactica. La 14 ani m-am dus să dau concurs pentru liceul militar, iar după terminarea facultății am ținut să ajung la școala de ofițeri.  Nu am ales o carieră militară, dar am un respect pentru cei care au avut o mai mare afinitate pentru domeniu și mi-a plăcut cel mai mult să trag cu pistolul, în detrimentul focului executat cu PM. Mă joc cu plăcere și astăzi câte un joc de strategie bun și cu misiuni reale, cum ar fi, de exemplu, seria Company of Heroes și când am prilejul și calitatea necesară mai trag și eu la țintă cu muniție reală în diverse acțiuni organizate de instituții ale statului, chiar dacă aici, paradoxal pentru unii, fetele și unii dintre cei care nu au făcut armata sau nu vin din SRI trag mai bine! Jocul ideal de airsoft ar fi unul care să reproducă o bătălie reală, ca de exemplu luptele de la Oarba de Mureș, legat de locul foarte apropiat copilăriei mele (Iernut). 11.000 de români au murit într-un atac frontal comandat de ruși, pe un front cu o lățime de 400 m și grozăvia măcelului impresionează și astăzi, chiar și din versurile scrise parcă cu sânge: 

                                          Cântecul camarazilor de la Oarba

Colo-n Oarba între vii

S-au făcut măcelării

Nu-s măcelării de boi,

Că-s tot de voinici ca noi,

Nu-s măcelării de vaci

Ci-s de vajnici camarazi.

Colo-n sus pe creste-nalte

Curg tot unde-nsângerate

Sânge negru închegat,

Sânge de român curat

Pe cota de la Lechinţa,

Neamţu-şi ţine rezistenţa,

Pe dealuri la Şăulia

Bubuie artileria,

În valea cu sălcile

Branduri ca năpârcile

Şueră a mort turbat

Către ceru-ntunecat.

Mânce-l focu „Bulgărel”

Că mulţi au murit în el

Toţi flăcăi ca pe sprânceană,

Ca în vis de fetişcană

Şiruri, şiruri, cete, cete

Soarta morţii crunte-i dete

Cum suiau în ploi de foc

Falnici, mândri, ca la joc,

Până Mureşul turbat

Nu curse însângerat

Tot cu sânge de oştean

Secerat de-un vânt avan

În curtea de la Iernut

Moartea seceră mai crunt

Trei compănii am pierdut

Pân pe neamţ l-am răzbătut.

Milă mi-i şi mi-i cu greu

Că-s cu toţi din neamul meu

Că de la Bogata-n vale

Toţi numai răniţi în cale

Tot de gloanţe sfâşiaţi

Şi de sânge închegaţi.

Mureş, apă spumegată

De-ar fi să mai trec odată

Spune-i la a mea soţie

C-am plecat la bătălie

Pentru scumpa Românie.

Ghenerale, ghenerale,

Dă ordin de-naintare

Să trecem prin foc şi pară

Să-i scoatem pe nemţi din ţară.”

Înfrăţirea, nr. 22 din 27 aprilie 1945. Cântecul a fost cules din popor de Remus Bălaş, din Oroiu şi Dumitru Hudubeţ din Berghia

---