duminică, 6 septembrie 2015

Excelent articolul lui Hegheș! Bandiți din Primăria Târgu-Mureș și interesele mafiei PDL Mureș pentru terenuri…răscumpărate! DNA, ia hoții etnici și scoate scursura lui Florea cu mită de la Coral din primărie!



Excelent articolul lui Hegheș! Bandiți din Primăria Târgu-Mureș și interesele mafiei PDL Mureș pentru terenuri…răscumpărate! DNA, ia hoții etnici și scoate scursura lui Florea cu mită de la Coral din primărie!


Cum să răscumperi pe bani grei un cadou făcut la limita legii
De către Catalin Heghes -
4 septembrie 2015
1023

Textul despre intenția clară a Primăriei de a achiziționa baza Forza, aflată în proprietatea familiei Aron, prin Drill Invest, a născut câteva reacții și comentarii foarte interesante. Verificând informațiile, am aflat de pildă că terenul era inițial al Primăriei, că Vasile Aron și l-a cam dat în administrare cu ajutorul colegilor lui, că subiectul a ajuns în atenția Curții de Conturi, iar mai apoi, inclusiv, dosar în instanță. Dar să le luăm pe rând.

În 1998, Consiliul Local de atunci, în data de 2 aprilie, adoptă Hotărârea privind aprobarea documentației „Plan urbanistic zonal – Bucla Mureșului”, Tîrgu-Mureș și transferarea dreptului de administrare a unui teren în favoarea CS Foraj Sonde SA. CS și nu SC, pentru că societatea care a căpătat personalitate juridică abia în 1994, era încă cu capital majoritar de stat. La articolul 3, hotărârea mai spune următoarele: „Se aprobă ca transmiterea dreptului de administrare asupra terenului menționat să se facă în baza unui protocol ce va cuprinde condițiile de principiu specificate în expunerea de motive elaborată pentru susținerea prezentei hotărâri”. Adică urma să se încheie un protocol, care să prevadă niște clauze pe care Foraj Sonde să le respecte pentru a primi acel teren în administrare gratis. Lucru care s-a întâmplat în același an, la câteva luni după ședința din aprilie.

Ce merită menționat este că Vasile Aron era director la Foraj Sonde încă din ianuarie 1990, iar la ședința din aprilie 1998, nu numai că era consilier local, dar conducea și ședința respectivă. Deși nu exista încă legislația ceva mai „modernă” privind conflictul de interese, adoptată abia în 2003, lipsa de etică evidentă ar fi meritat sancționată de vreunul din consilierii locali în funcție. Cu toate acestea, procesul verbal al ședinței nu consemnează nicio luare de cuvânt pe marginea acestui punct de pe ordinea de zi, iar, la vot, toți cei 19 consilieri, inclusiv Vasile Aron, au votat pentru.

Câteva luni mai târziu, în noiembrie 1998, se semnează și protocolul de predare, în care se formulează condițiile în care această trecere are loc:

    transferarea terenului se va face fără plată și cu condiția ca acesta să nu fie utilizat pentru desfășurarea de activități lucrative de către SC Foraj Sonde SA

    la privatizarea SC Foraj Sonde SA, acest teren nu va putea fi cuprins în patrimoniul acestei societăți ca aport la capitalul social

    se interzice realizarea pe acest teren de construcții cu caracter definitiv

    se va asigura ca unul din terenurile de tenis care se vor amenaja pe acesta să rămână la dispoziția Primăriei Municipiului Tîrgu-Mureș

    lucrările tehnico-edilitare, căile de acces, imprejmuirile și spațiile de parcare din interiorul zonei transferate și din imediata vecinătate a acesteia se vor realiza pe cheltuiala exclusivă a SC Foraj Sonde SA.

Din nou putem face câteva observații:

    consilierul local Vasile Aron nu se sfiește să semneze protocolul din partea SC Foraj Sonde SA, din calitatea sa de director general.

    CS Foraj Sonde SA între timp devenise în mai puțin de un an societate comercială și, din modul în care este formulat protocolul, era evidentă iminența privatizării. Cum Vasile Aron era omul potrivit la locul potrivit, de câte ori se scoteau la vânzare pachete de acțiuni la compania pe care tot el o conducea, cumpăra. Din 1994 și până în 1998-1999, Aron reușise să dobândească proprietatea asupra companiei, prin pachetul majoritar de acțiuni pe care reușise să-l achiziționeze. Asta se întâmpla în acele vremuri cu privatizări făcute într-un context legal și economic extrem de alunecos.

    principalii artizani ai demersului, pe lângă Vasile Aron, sunt primarul de atunci Fodor Imre, prefectul care dă fără obiecții, ulterior, viza de legalitate pe document, pe atunci Dorin Florea și cei care semnează protocolul din partea Primăriei, adică viceprimarul Eugen Crișan și trei directori din instituție.

Cu terenul intrat în administrare, Foraj Sonde începe apoi să-și vadă de amenajarea lui și să exploateze 18 hectare de teren, la marginea orașului, pe care existau pe atunci printre puținele terenuri de tenis funcționale în oraș. Evident, situația era profitabilă, câtă vreme nu trebuia să plătească nicio redevență Primăriei. Aron avusese noroc, pentru că tot în 1998, dar în a doua parte a anului, Parlamentul adopta Legea 213/1998 care reglementa mai bine regimul juridic al proprietăților aflate în patrimoniul autorităților locale și nu mai permitea astfel de cadouri, pe termen nelimitat sau fără încasarea unor redevențe. La fel ca și la privatizarea Foraj Sonde, fusese omul potrivit la locul potrivit.

În 2006, după aproape 8 ani de folosire gratuită a terenului, Foraj Sonde cumpără respectivul teren. În acel an, baza înregistra la finalul exercițiului financiar un profit de puțin peste 88.000 de lei. Nu era foarte mult, era relativ neînsemnat ca pondere în cifra de afaceri a companiei, dar era o valoare imobiliară însemnată, pentru că era vorba de 18 hectare de teren, în intravilan, iar piața imobiliară creștea constant. Nicăieri nu am putut găsi pe site la rectificările bugetare făcute de Primărie în 2006 evidențiată suma încasată pe această bază sportivă.

Cert este că un an mai târziu, în urma unui control al Curții de Conturi, inspectorii constată că Primăria ar fi trebuit ca între 1998 și 2006 să încaseze o redevență, iar prejudiciul total se ridică la peste 383.000 de lei. Dosarul ajunge la instanță în 2008, iar, în 2010, Tribunalul confirmă existența prejudiciului și îi obligă la plata acestuia pe toți consilierii care au votat hotărârea CL din 1998, plus cei care au întocmit-o. Dosarul se mută la Curtea de Apel Tîrgu-Mureș, iar în 2011 vine și sentința care respinge încheierea de sesizare împotriva pârâților (consilierii locali și cei care au semnat hotărârea CL din 1998) pentru obligarea lor la plata sumei de 383.000 de lei. Cu alte cuvinte, Curtea de Apel consideră că nu există acel prejudiciu.

Revenind, între timp, activitatea Foraj Sonde a trecut pe Drill Invest, cu tot cu baza sportivă Forza, încă din 2008. Iar acum constatăm că Primăria vrea să cumpere o bază care a fost a ei, apoi opt ani de zile a pus-o la dispoziția Foraj Sonde gratuit, companie între timp achiziționată de cel care o conducea de ani de zile. Tot acea companie care s-a folosit gratuit de ea o cumpără în 2006. Curtea de Conturi spune în 2007 că este ilegală folosința gratuită din perioada 1998-2006 și constată un prejudiciu, Tribunalul Mureș îi dă dreptate, iar in extremis, presupușii vinovați sunt declarați nevinovați de către Curtea de Apel. Nu știm cât a luat Primăria pe acea bază sportivă în 2006 când a vândut-o însă știm că Vasile Aron cere un preț piperat pe ea – 1,6 milioane de euro, în condițiile în care evaluarea Primăriei spune că ea valorează 0,9 milioane euro. Urmează negocierile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu