Pe când un miting împotriva părinților care își omoară copiii? Și pe când un referendum împotriva demenților care își lichidează pruncii?

Pe când un miting împotriva părinților care își omoară copiii? Și pe când un referendum împotriva demenților care își lichidează pruncii?

Filicidul e ceva mai puțin important pentru români în zilele astea, mai important fiind să se obțină condamnarea la moarte a maidanezilor! După o întâmplare nefericită, care putea fi evitată dacă bunica copiilor avea, dracului, grijă de pruncii lăsați în grijă, s-a ajuns la manipularea prin presă a populației, prin imagini și mesaje șocante. Știm, televiziunile au scopul declarat de a stoarce emoții, dar s-a întrecut orice măsură cu transmisiuni de la cimitir, de la căpătâiul mortului,  folosindu-se monștri sacri ai scenei care și-au amintit că în 1900 toamna au fost mușcați și ei de câini, iar  CNA doarme pe el, încurajând goana după emoții rapide și periculoase ale unei prese superficiale, în slujba banului supt prin livrare de emoții pentru rating aducător de publicitate.

 A murit un copil și nu doar din cauza unor maidanezi, ci și din cauza unor oameni (bunica neatentă, primăriile care aruncă cu bani publici pe așa-zisa îngrijire, particularii care nu își îngrădesc terenurile, ONG-urile prin care se fac praf bani publici) și totul se rezumă: vrem stârpirea câinilor aruncați de porcii de oameni pe străzi sau vrem tratarea lor în mod civilizat? Vrem genocidul câinilor și să ne punem Europa în cap pentru că niște brute însetate de sânge au găsit doar câinii vinovați,  nu și cretinii de oameni pe bani publici și nu numai? Și pentru că am făcut referire la oameni: avem mai mulți copiii omorâți în familie,  de părinți, decât omorâți de maidanezi! Șocant, nu? Pentru acești copiii nevinovați nimeni nu face campanii isterice, nimeni nu dă biletele la meciurile de fotbal ale României, nici o pramatie de partid nu transformă decesul într-un meci politic. Filicidul e o temă prea prăfuită și doar morții în atacurile maidanezilor sunt… fresh?! Așteptăm reacția societății civile și a presei și în cazurile de ucidere a copiilor de către părinți și dezbateri fără număr și tăieri de capete în rândul celor care nu verifică tratamentele aplicate copiilor în familie, precum și asupra celor care nu raportează abuzurile împotriva copiilor.

Filicidul. Omorul comis de părinţi asupra copiilor

Sursa: http://psihologiebun.wordpress.com/2012/10/16/filicidul-omorul-comis-de-parinti-asupra-copiilor/

Joi, 11 octombrie, o mamă îşi aruncă copilul dintr-o maşină pe Podul Grant din Bucureşti. O tentativă de omor. Pruncul trăieşte. Însă în România aflăm deseori de cazuri care s-au sfârşit tragic când părinţii şi-au ucis odraslele. Nu toate în presă şi nu toate cunoscute.

La începutul anului în februarie la Braşov o femeie de 27 de ani îşi ucide copilul de 6 luni. Este anchetată pentru omor deosebit de grav dar medicii constată că nu a avut discernământ în momentul crimei. Tot în februarie în comuna Cârlibaba din Suceava o mamă de 29 de ani este trimisă în judecată pentru uciderea prin sufocare a copilului născut de doar câteva zile. În martie un tată (48 de ani) îşi ucide cei doi copii în lacul Tarnita de lângă Cluj. În aprilie la Sibiu o tânără de 25 de ani îşi ucide copilul de 4 ani prin sufocare cu o pernă. Apoi aruncă trupul copilului pe un teren de unde va fi identificat două săptămâni mai târziu. Este acuzată pentru omor calificat. La proces invocă neacceptarea copilului de către concubin. În iulie la Cenad (jud. Timiş) o femeie de 34 de ani îşi ucide fetiţa aruncând-o în fântână, fetiţa pe care tocmai a născut-o în casă. Ea a mai ucis un prunc de 2 ani în 2001. În septembrie o tânără de 20 de ani din Botiza (Maramureş) este acuzată că şi-a ucis bebeluşul la naştere. În România media anuală de omoruri asupra copiilor este de 40.