Noua
isterie națională: a dispărut o…
olimpică!
Presa, se știe, are
interes din a stoarce orice emoție din orice eveniment din viețile celor cărora
li se adresează sau chiar din viețile angajaților din presă, fie moarte,
naștere, botez, dispariție, acccident, sarcină reală sau imaginară, avort.
Demența la care s-a ajuns în cazul Iovan și studenta care avea sau nu ce să
caute în avion, cu permis sau nu de a ieși din unitatea militară, care avea sau
nu relațiile care să îi permită unui student la medicină militară să plece cu
avionul civil, nu putea fi urmată de un
subiect suculent pentru presa din România, obișnuită cu scenariile de pe vremea
Elodiei: dispariția …olimpicei.
Cum spunea bine un
psiholog, dacă era vorba de vreo fetiță de la vreo școală dintr-o comună uitată
de Dumnezeu nu era tam-tam-ul respectiv, așa e isterie națională, doar e vorba
de București, cu celule de criză anunțate la TV, cu mostre din activitatea
poliției care oprește taximetriști pentru a le arăta o poză. Fata nu e fată în
presă, e… olimpică și… elevă de nota 10, ca și cum asta îi dă dreptul de a nu
face tâmpenii, cum ar fi fuga de acasă, cu unul care i-a sucit capul, la
mănăstire, de mama divorțată, de tată, de rudele care nu îi cumpără cine știe
ce xbox dorit. Apar la TV inșii care își
dau cu părerea, dacă fată și-a făcut nevoile… financiare, la amanet, dacă
biserica o primește, dacă a fost răpită, dacă e normal ca un copil să
aibă…duhovnic (pentru Dumnezeu, ce păcate are o copilă de 15 ani?!), dacă i se
fâlfâie de familie și dacă își bate joc de societate după modelul Tom Sawyer,
iar în curând vor veni, probabil, vecinii care își vor aminti cum dădea de
mâncare la cățel, cum a căzut…olimpica prima oară de pe bicicletă, cum cerea
pâine la magazin, după care vor veni numerologii și astrologii să ne spună dacă
s-au aliniat planetele, dacă olimpica s-a născut într-o zi proastă, dacă pozele
ei de pe Facebook o arată altfel decât credincioasă… Alo! A dispărut doar o adolescentă. De ce
trebuie făcută isterie națională din caz și de ce trebuie ca organele statului
să arate că muncesc de 10 ori mai mult după scandalul cu Iovan și, desigur,
pentru imaginea cerută în an electoral?!
Poate ar fi bine de
urmărit dacă organele statului își fac datoria ca la carte, cu termenele
necesare pentru începerea căutării, pentru stabilirea celulei de criză sau dacă se muncește în funcție de numele
persoanei dispărute, de oraș, de interesele politice sau de imagine ale unora.
Doar un exemplu de cum au muncit unii, de imagine și din interes, în cazul
altui copil. Într-un oraș de pe Mureș, după terminarea facultății, niște
absolvenți de UMF s-au cherchelit mai mult decât era normal și au făcut scandal
în complexul de sport și agrement. La sosirea jandarmilor, unul dintre
absolvenți a intrat în apă și a refuzat să iasă, motivând că el e… fiul
primarului și face, deci, ce vrea. În cele din urmă, jandarmii au reușit să îl
scoată și probabil că au livrat scandalagii la poliție, dacă nu au aplicat
chiar ei amenzile necesare. Problema nu vine din modul în care au lucrat
jandarmii, ci din modul în care a fost
prezentat incidentul în presa locală, în comunicatul oficial! Sub semnătura comandatului Inspectoratului teritorial
de jandarmi și cu scriitura purtătorului de cuvânt se explică acțiunea
jandarmilor și se produce… nenorocirea: Unul dintre scandalagii a spus că este fiul
primarului, așa că locotenentul Radu l-a sunat la 04.30 pe primar, acasă,
pentru a-l întreba dacă e vorba de fiul său, iar primarul l-a asigurat că fiul
său este acasă și doarme! Un singur ziar s-a prins de anormalitate și a
publicat, e drept, cu pseudonim de blondă, un articol în care se ironizau
jandarmii care au trebuit să se asigure că scandalagiul nu e fiul primarului,
pentru a nu avea apoi probleme cu acesta! Totuși, pe cine ar fi sunat
locotenentul Radu dacă afumatul ar fi declarat că e fiul lui… Napoleon?!(Articol publicat în Evenimentul zilei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.