duminică, 16 februarie 2014

Pentru GSP, căreia i se pare mult patinoar de 140.000 de euro, veniți la Târgu-Mureș pentru patinoar de 200.000 de euro din interesele bandiților din primărie!



Pentru GSP, căreia i se pare mult patinoar de 140.000 de euro, veniți la Târgu-Mureș pentru patinoar de 200.000 de euro din interesele bandiților din primărie!

Mai multe afaceri ale găinarilor din primărie și cu interes ale leprelor de partid portocaliu, pe motiv de… patinoar. Loc de făcut praf sute de mii de euro, de patinat 3 săptămâni, loc care nu se amortizează, dar pentru care porcul din primărie face bani praf și se mai și laudă cu asta. Dacă cei de la Gazeta sporturilor ar fi interesați cu adevărat de subiectul patinoare la țară, ar verifica achizițiile borfașilor din Primăria Târgu-Mureș, cu câte 200.000 de euro un patinoar pe firma sibiană Remo plus intermediarul local. Surpriză, în an electoral banditul mai aruncă încă 200.000 de euro pe un patinoar! E doar orașul în care se votează etnic, în care DNA s-a făcut că muncește atunci când a fost vorba de golănași de partid și pentru care se trag sfori inclusiv la SRI și cu foștii sereiști aflați în plata porcilor pedeliști.


Un patinator pentru toată ţara
Gsp.zicere
February 15th, 2014 | Diverse

Deşi s-au investit zeci de milioane de euro în patinoare, tot nu existăm în sporturile de iarnă

Jocurile Olimpice de la Soci au răscolit probleme pe care uitasem că le avem. Deşi s-au dus bani frumoşi pe infrastructura din sporturile de iarnă, ai noştri tot nu sînt ca brazii pe pîrtie sau pe patinoar. Calificarea nesperată a lui Zoltan Kelemen în finala olimpică de patinaj artistic ne bucură, dar nu ţine loc de răspuns. O să ne întrebăm şi la JO de vară, la fel. Răsar bazine olimpice de înot la sate, dar unde ne sînt înotătorii?

A existat un program “Patinoare în toată ţara”, lansat în octombrie 2009, de Ministerul Tineretului şi Sportului. Trebuiau să apară pe hartă şapte patinoare de plastic, a cîte 150.000 de euro. Şi au apărut. La Grădinari, în judeţul Iaşi, patinează de plictiseală doar ciorile, scria un ziar local, în martie 2013. “La trei ani de la inaugurare, patinoarul zace prăfuit, murdar şi fără patinatori!”, relatau reporterii de la “Agenda de Iaşi”. Localnicii se duc la patinoarul concurent de la mall, în oraş. Totuşi, şeful Direcţiei Judeţene de Sport insista că cei 320 de metri pătraţi de gheaţă artificială şi inutilă reprezintă “un punct culminant al investiţiilor în sportul ieşean”.

Parte în acelaşi program, patinoarul de plastic din Suceava a fost analizat de Curtea de Conturi, care a ajuns la concluzia că preţul - 140.000 de euro - a fost fixat după impresia artistică. “E o valoare arbitrară, ce nu poate fi justificată de persoanele cu răspundere din MTS”, nota “Obiectiv de Suceava”. Artistic cu influenţe “Balşoi” a fost şi preţul patinoarului olimpic din Braşov - 10 milioane de euro, de trei ori mai scump decît unul identic, construit în Ungaria, cum constata Gazeta în aprilie 2011.

Putem să construim şi noi la preţuri corecte, nu-i problemă. Doar că greşim amplasarea. Comuna Cîrţa, din judeţul Harghita, are un patinoar acoperit, de 3 milioane de euro. Cadou de la Compania Naţională de Investiţii şi de la Ministerul Turismului! Comuna are în jur de 1.000 de locuitori şi mulţi dintre ei sînt supuşi acum tentaţiei de a se apuca de hochei. “Vin şi copii din satele vecine!”, se lăuda managerul patinoarului din Cîrţa, în paginile Gazetei. Vin şi hocheiştii de la Steaua, pentru că n-au unde se antrena în Bucureşti.

La polul opus comunei din Harghita se află Timişoara, unde primarul n-a găsit, la sfîrşitul anului trecut, bani să deschidă un patinoar pentru cei peste 330.000 de locuitori. “Sumele la care s-ar fi ajuns ar fi fost prea mari, de 50- 60.000 de euro!”, explica edilul în decembrie. Ceea ce înseamnă enorm pentru patinaj este bacşiş pentru fotbal. ACS Poli primea, la sfîrşitul anului trecut, o suplimentare de 115.000 de euro de la bugetul local.

În ciuda masivelor alunecări de fonduri spre patinoare, la Bucureşti s-a investit doar în lacătul de pe uşa bătrînului “Mihai Flamaropol”. Ministrul Tineretului şi Sportului a decis, la sfîrşitul anului trecut, să-l treacă în administrarea Primăriei Capitalei. “A fost una dintre problemele de suflet cu care ne-am confruntat. Nu a fost finanţat, nu s-au găsit alte resurse”, a suspinat ministrul. Adică, din 2009 încoace, s-au găsit bani şi resurse de la Guvern pentru probleme de suflet ale patinatorilor potenţiali din Grădinari, din Cîrţa, din Călăraşi, din Suceava, din Bistriţa Bîrgăului şi de unde au mai decis consilierii din MTS. Şi nu s-au găsit resurse pentru Capitală! Resurse sau clienţi politici interesaţi.

Abia la sfîrşitul lui 2015, susţine ministrul Bănicioiu, “vom avea un nou patinoar în Bucureşti”. Deja “problema de suflet” a fost pasată în buzunarul Primăriei, iar Primăria cu inimă de gheaţă, a decis să demoleze patinoarul deja existent şi să ridice în loc un complex sportiv de 27 de milioane de euro. “Reabilitarea pe care noi am studiat-o de-a lungul timpului este imposibilă!”, a declarat pentru Mediafax Bogdan Hreapcă, director responsabil cu investiţiile în Primărie. Într-adevăr, oamenii ăştia nu se pripesc cu deciziile. Le-a trebuit un timp atît de lung doar să deducă această imposibilitate!

Poate că asta e! La asta sîntem maeştri. Ar trebui să ne trimitem doar autorităţile la Jocurile Olimpice. La studii-maraton de fezabilitate, la aruncat bani publici pe copca performanţei şi la atribuiri directe din motive alunecoase, am avea şanse reale la medalii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu