Prea
proști ca să învețe comentarii, prea deștepți ca să nu facă eseuri?!
Școala din primii ani
de după Revoluție s-a caracterizat încă prin tendința de a da elevilor români
să învețe, într-un fel papagalicește, diverse comentarii și sinteze. Niște
aiuriți din minister au zis că elevii sunt acum prea proști pentru a mai învăța
așa și că sunt prea deștepți ca să nu facă eseuri și să își dea părerea despre
autori, ca și cum comentariul e ceva nașpa sau comunist și trebuie pus la
stâlpul infamiei. Astfel ne-am trezit că elevii considerați prea proști ca să
învețe după stilul vechi sunt puși anul acesta să își expună…opinia despre un
autor (opinie poate fi și că tipul e plictisitor ca dracul, nu-i așa?!), să
facă compuneri fanteziste (întâlnirea mea cu un mare scriitor) sau să facă
eseuri despre importanța…lecturii!
După 25 de ani de la Revoluție și vreo 27 de
miniștri, dintre care vreo 4 plagiatori cu probleme de copiere lucrări de
diplomă și doctorate, după vreo 3 rectori cu probleme de ANI și cu tupeu de
borfaș, care au distrus învățământul și au băgat semi-analfabeți cu diploma de
bac în facultate, nici nu putem să ne așteptăm la vreo evoluție pozitivă în câțiva
ani, dacă nu există doi nebuni de la ministerul Educației (sic, nu al Învățământului),
care să continue ideile și programele.
Școala românească pare
în continuare că e condusă de tâmpiți și că produce în mare măsură tâmpiți. Avem
profesori în mare măsură dintre cei care vor doar un loc de muncă, avem fabrici
de diplome, zise licee, cu livrare pentru universități, avem calificative în
litere care acoperă neputința de a da note de la 1-10, avem politică în școală,
avem primari care stabilesc ce prost politic conduce o școală, avem strângere
de semnături pentru reparațiile dorite de tovarășul de partid la școală și avem
mersul la primărie pentru a sorcovi conducătorul iubit, cu clasă și învățătoarea
aferentă, ca pe vremea altor tovarăși cu care tovarășul de azi era coleg! Ce se (mai) poate face? Poate ar fi mai bine
să se revină la sistemul inițial, decât să lăsăm orice nebun de la minister să
experimenteze: vrea unul clasa zero, se inventează, altul nu o vrea, vine alt
nebun cu mersul la școală de la 5 ani și îl valorificăm și pe nebunul acesta,
vrea un nebun șah în școli, asta era problema învățământului românesc, că nu
joacă șah! Ceea ce conduce la întrebarea: de ce oamenii care au făcut școală-școală
și facultate-facultate își bat joc de educația celor care au venit după ei?!
Care ar fi satisfacția? Să se râdă de copii? Mai bine ar verifica miniștrii ăștia
că unii tolomaci nu sunt în stare să scrie 4 propoziții corect, că facebookul și
messengerul le-a mâncat puținul creier și că tăntălăii nici nu mai știu să scrie
cu cratimă, că manualele sunt făcute de păcălici care lucrează în familie, fără a avea calificare sau grade didactice,
având la îndemâna mafia editurilor și a ministerului, că profesorii nu au
certificate de psihologie școlară sau sunt angajați pe grade de rudenie. Și ca
să nu se creadă că e problemă doar cu învățământul preuniversitar, căutați
mega-bugetarii de la universitate, rectori care câștigă mai mult decât președintele
României, mafia rubedeniilor, doctoratele fictive, promovarea cu pile și partid,
mafia construcțiilor pe firme pe care nu le vede ANI și tot ce ține de jegul
actual care se numește, în mare parte, învățământul universitar românesc!