Valoarea
nu mai e un criteriu la români
În cei 25 de ani de la
Revoluție am suferit de un fel de demență
colectivă care ne face să nu mai recunoaștem valoarea, să o vedem doar parțial,
să acceptăm compromisul non-valorii. Luăm exemplul partidului. Într-un partid
se ajunge la butoane fără să fie nevoie de un stagiu minim, măcar de un an. Să
iei un Frunzăverde sau Johannis sau altcineva și să îl arunci în funcții în alt
partid e dovada nesimțirii față de acei membri de partid care au muncit ani sau
zeci de ani pentru partid și care nu au fost recompensați pe măsură. Luăm
fotbalul, acolo unde regulamentul spune clar că nu poate promova în prima
divizie clubul care și-a cumpărat locul sau a promovat nesportiv. Surpriză,
avem FCM Târgu-Mureș, care a cumpărat loc de divizie secundă în campania
electorală a hoțului din primărie și Craiova, care a primit un loc cu condiția
ca primărița să retragă denunțurile făcute pe vremea când sprijinea Universitatea.
Surprinde lipsa de reacție a cluburilor care joacă pe teren, care se chinuiesc
să promoveze în n ani, de parcă mafia fotbalului le-a închis gura tuturor! Luați
alt sport și veți vedea că doar Halep se bucură de atenție, deși am avut mai
multe fete cu medalii europene nebăgate în seamă de presa sportivă de partid și
de amatorii de selfie în campania lor electorală. Valoare parțială, în acest
caz și e chiar de râsul lumii cum se înghesuie unii să o facă doar pe Halep
cetățean de onoare al orașului, județului, al… cosmosului. Vreți lipsă de
valoare? Acei rectori care știu ce e cartea, pentru că au intrat la facultate
după ani grei de toceală, cum era pe vremea comunismului, dar care dau liber la
prostime: examenul nu există, e suficient să prezinți un bac și banii și se
rezolvă. De unde valoare dacă noi acceptăm bișnițarii de diplome în funcții de
rectori și care, apropo, au veniturile care trec de nivelul președintelui
României și asta la stat?!
Valoarea e astăzi un
cuvânt aproape…devalorizat, fiind apreciat cel care dă din coate, cel care se
descurcă, cel care e șmecher sau care nu e prins și de aceea și știrile noastre
sunt pe măsură: x riscă y ani de
închisoare, ca și cum ăla a avut ghinion
că a fost prins și mai are ghinion și dacă e și pedepsit pentru ceea ce a
făcut. Valoarea familiei e astăzi tot de domeniul trecutului, nefiind apreciată
normalitate, familiile normale care își cresc normal copiii, ci demenții care
divorțează la televizor, matracucile care scuipă ecranul și soțul în propriile
emisiuni sau golanii care își pocnesc iubitele, fie și cu pliciul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.