Halep, mai muncim și noi ceva?

Halep, mai muncim și noi ceva?

Halep a ajuns, din păcate, un fel de legendă mai vie în presă, decât pe teren. Declinul sportivei se pare că a început cu titlul de cetățean de onoare refuzat inițial de Mazăre, pe motiv că mai are de arătat pesedistului cine e, cu terenul primit pleașcă de la politrucii din CL și primărie, de prezența pe Facebookul lui Ponta, marele român și ortodox care face alergie la sportivii majoritari și la alte sportive majoritare sau minoritare, cu primirile triumfaliste de la aeroport, cu declararea sportivei ca ambasador al sportului sau ceva de gen.

 Simona, din păcate, s-a făcut vizibilă doar la propaganda antenei de Partid Conservator și prin tot felul de declarații care obosesc și mai și stârnesc zâmbete. Voi încerca, voi lupta, vreau să fiu mai agresivă sună a justificare, Simona avea obiceiul să arate pe teren dacă își dorește sau nu victoria și să nu ne facă din vorbe. Halep, din nefericire, a ajuns să urmeze calea lui Ponta: multe declarații și cam atât, la realizări.

Să nu se înțeleagă că are cineva ceva cu fata asta, problema e că a fost ridicată mult deasupra fileului de politicieni și de presă și acum se și așteaptă rezultate de la ea și ca să nu se dovedească o apariție meteorică, un fel de Mutu, mai vizibil în presă decât pe teren. Cu toate acestea, credem în Simona și îi ținem pumnii! Hai, Simona! Hai, cu agresivitatea aia pomenită și cu bunul simț inițial! Meriți să fii ceea ce îți dorești și ce îți dorim!