Presa românească și mafioții ei care au păgubit statul cu zeci de milioane de euro

Presa românească și mafioții ei care au păgubit statul cu zeci de milioane de euro

Presa românească de astăzi nu este una care să poată fi asimilată unei fecioare nevinovate,  cu ochi blânzi ca ai lui Bambi, având patroni și acționari venind de la propaganda partidului comunist și terminând cu măcelarii sau bișnițarii îmbogățiți ai anilor 90, care au crezut că e cool ca să îți tragi un ziar, o revistă sau un post TV. Desigur, nu toată presa românească e așa, dar în parte importantă așa este. Pentru omul nou, în sens capitalist, de presă, presa reprezintă, în bună parte, doar un vehicul care aduce bani de oriunde și oricum sau care asigură vreun loc pe lista de partid și fiindcă presa este considerată putere în stat se impun măsuri împotriva mafioților care își fac mendrele în presa românească. Demersul de a se face curățenie la mafioții din presă este motivat de nevoia de curățenie și de  anul electoral în care orice mizerie de publicație sau post TV poate fi curtat/șantajat/cumpărat de cei cu interese infinit îndepărtate față de ideea că presa trebuie să informeze corect.

Așadar, instituții ale statului român, doar câteva idei:

1.     Angajații organelor de propagandă a partidului comunist au ajuns să pună mâna pe sediile și pe alte bunuri ale statului. Un stat responsabil investighează cum s-au făcut aceste năpârliri/privatizări, unde sunt bunurile statului și dacă au fost vândute la prețul corect, către tolomacii cu  12 clase sau către cei cu Ștefan Gheorghiu, încă din 1990.

2.     Respectarea legilor specifice și referitoare la sindicat. Doar ca idee verificată local, 99 la sută din presă nu respecta un contract colectiv de muncă unic pe țară, angajaților li se fura sporul de vechime și sporul de fidelitate, iar mafioții îi furau pe angajați până și la studiile superioare. Prin acestea patronii de presă au furat zeci de mii de angajați, iar statul a fost păgubit cu zeci se milioane de euro în contul salariilor legale, iar mafioții de presă au interzis chiar și sindicatele, pentru a fura ca niște ordinari care se respectă și a păgubi statul care tolerează astfel de bandiți.

3.     Folosirea softurilor pirat. Din nou, tot verificat local, vreo 99 la sută din presă are soft piratat. Microsoft, prin BSA, poate cere poliției efectuarea de percheziții și găsirea celor care au încălcat legea drepturilor de autor și au păgubit statul român cu zeci de milioane de euro. Vorba cuiva din presă, ferească Dumnezeu de un control și pe produse Adobe sau pe alte softuri care nu lipsesc de la orice publicație și care costă sute de euro bucata.

4.     Cartelurile pentru publicitate, ca pe vremea… comuniștilor. Cum patronul de presă nu e vreun inteligent competitiv se preferă ca presa să meargă la intermediarul hoțului din primărie/consiliul județean, care dedică sume organelor de presă și merge ca un mafiot care se respectă la notar! Legea concurenței spune clar, înțelegerile cartel se pedepsesc cu 10 la sută din cifra de afaceri! Cum să dai asemenea sancțiuni presei târgumureșene sau din orice oraș în care se dedică mafiot banii pe acest calapod?

5.     Angajarea oamenilor de la SRI, sub acoperire. În presa din Ardeal se angajează fără rușine sereiști, iar la ziare se aduc și plicuri de la SRI, pentru articolele de obicei împotriva maghiarilor, semnate și cu nume maghiare, pentru a fi mai credibile. Pentru stăvilirea fenomenului este nevoie de reacția presei curate, iar cei care vor să se joace de-a manipulatorii etnici pot să se angajeze în alte posturi, nu în presă, nu e vreo problemă.

6.     Chiriile preferențiale, titluri de cetățean de onoare, om al anului, orice doriți, date patronilor din presă, pentru servicii ulterioare de prestat pentru mafiotul politic.

7.     Tiraje și audiențe reale. Aproape orice publicație/post din România minte în ceea ce privește tirajul/audiența, profitând de faptul că omul simplu nu poate merge la tipografie ca să afle tirajul real, din care oricum se scad exemplarele nevândute, iar fiecare televiziune se laudă cu audiențe pe anumite segmente sau pe anumite vârste, iar pe mediul online e și mai mare demența, cu siteuri care raportează milioane de inși care intră, lunar deși comentariile și puținele reacții pro sau contra îi cam dau de gol.

8.     Presa de partid care primește dedicațiile de la mafiotul din propriul partid. Astfel se întrețin hoțește partide și se fură doar pe carnet de partid și asta nu e doar la Târgu-Mureș, București, ci  oriunde.

În concluzie, cine vrea o presă corectă, e cazul să se trezească și să trezească și organele statului. Câinele democrației are purici și e păcat! Ceva ce ar trebui să fie în slujba cetățeanului  nu trebuie lăsat să mai fie folosit de mafioți, de evazioniști, de șantajații politic sau de marii români care angajează sub acoperire.