2012,
tot un an bun pentru cei care se judecă pentru drepturile lor de...presari
2102
a fost un an bun. Din punct de vedere al sentințelor obținute. Cum sunt angajați
în presă care au dreptul și poate și datoria morală de a se lupta pentru
drepturile lor, fiind fentați până la justiție de patroni, reamintesc că există
un Contract colectiv de muncă pe ramură mass-media care vă garantează succesul
în instanță, recuperându-se astfel diferențele de salarii pe 36 de luni, plata
sporurilor legale, a vechimii, a altor drepturi, chiar și atunci când bandiții
de la ITM se fac că fac controale la firme cu ilegalități pe CCM și trimit
angajatorilor, prin mailuri semnate chiar de fraierii care au fost în control,
legile pe care le cunosc cei de la ITM, dar nu le aplică ! Trebuie doar să vă
acționați angajatorul în instanță și să aveți răbdare și apoi să îi dați în
judecată și pe cei de la ITM care nu vor să aplice legea.
În cazul meu, primul proces cu ziarul Cuvântul
liber a început în toamna lui 2010 și s-a finalizat în iarna lui 2011, cu
sentința ce ține de plata diferențelor de salarii pe 36 de luni și a tuturor
sporurilor neacordate, modificarea înscriurilor în cartea de muncă. 2012 a fost
anul în care am așteptat acte doveditoare de la partea adversă, fără succes -
banii fiind aruncați de două ori în cont - și modificările în cartea de muncă
lipsind cu desăvârșire. Concomitent cu recuperarea sumelor corecte, am început
al doilea proces, pentru plata celor 3 salarii la concediere, câștigat fără
probleme și fără recurs din partea adversă, dar și fără prezentarea dovezilor
că s-au plătit la stat obligațiile legale și pentru această sumă de 1000 de
euro. Am mai câștigat o cerere reconvențională pe motiv de fidelitate și am
executat silit ziarul pentru sume ce țineau de primul proces. Vom continua să
verificăm la instituțiile abilitate dacă
diferența de bani a fost plătită de angajator, care trebuie să-și
plătească și partea sa, în total cam 4.000 de euro, pentru cele 6.000 de euro
net de încasat de mine, la stat, ca impozite, ca obligații la șomaj, fond de
pensii ș.a.m.d., iar în cazul în care banii nu au fost virați vom soma instituțiile
statului să caute evaziunea și evazioniștii. Cum sumele cuvenite din șomaj nu
au fost calculate la valoarea salariului stabilit prin sentință judecătorească,
cei de la AJOFM vor trebuie să suporte deranjul unui proces, iar statul va
trebui să-și încaseze și de aici sumele în plus.
P.S.
ITM Mureș, înainte de alegerile generale, mi-a comunicat că pentru mine
contribuțiile mele sunt...personale și confidențiale! Un document în plus, nu e
problemă, poate după alegeri vin și profesioniștii în funcții și lămurim care e
umoristul cu gluma și ce carnet de partid sau rudă are ăsta.
Acte necesare și legile
pentru acționarea patronilor care vă fură drepturile sunt aici: http://www.mediasind.ro/drepturi-jurnalisti
Ca idee despre ce
fenomen a cuprins presa și cât de puțini sunt cei care au curaj să le dea peste
bot hoților de patroni, reiau articolul publicat în Adevărul:
Există oameni care pot
fi încadraţi la categoria recuperatori-amatori pentru statul român! Aceştia
sunt cei care au nervi şi curaj şi care nu mai acceptă să fie furaţi de către
şefii sau patronii lor. Cu voia dumneavoastră, un exemplu în acest sens este
cel al jurnaliştilor care solicită controale pe respectarea legislaţiei muncii
sau/şi se judecă. După date Mediasind, au fost 6.000 de jurnalişti concediaţi
de când cu criza, dintre care 50 au anunţat că se judecă pentru drepturile lor,
pentru a obţine salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă pe ramură,
vechimea legală, fidelitatea, plata altor sporuri furate cu nesimţire de
patroni, dar numărul celor care se luptă pentru drepturile legale îi include şi
pe cei care au făcut doar sesizări la ITM.
Ceea ce nu spune nimeni este că aceşti
frumoşi nebuni ai spiritului de dreptate aduc o grămadă de bani statului român!
În momentul în care ITM-ul sau tribunalul constată paguba produsă
jurnalistului, automat şi statul are de câştigat, prin obligarea angajatorului
în culpă să plătească contribuţiile sale la salariul real, iar statul încasează
şi impozitul pe salariul final.
Ca un exemplu, un singur jurnalist păgubit
pe CCM poate încasa diferenţe de salariu şi sporuri pe 3 ani, ceea ce înseamnă
că el aduce statului mii de euro, iar dacă ITM-urile cu conduceri politice
portocalii ar aplica prevederile CCM la fiecare angajat îndreptăţit s-ar aduna
câteva milioane de euro! Din păcate, nu există controale preventive, mai ales
când o parte a presei e de culoarea ta politică. Cum ITM-urile nu fac nimic
pentru a recupera voluntar acei bani, se pune întrebarea: statul ce oferă
recuperatorilor, adică celor care s-au luptat pentru drepturile lor/lui ? Un
jurnalist concediat ilegal sau căruia nu i se plătesc drepturile şi care nu se
luptă nu aduce un leu la stat, dar unul care câştigă mii de euro pentru stat
rămâne doar cu satisfacţia că şi-a luat banii care i-au fost furaţi de
patron?! Florentin Deac
Articol publicat de
adevarul.ro
