Votul cenzitar, singura soluție la votul dat de pomanagii?

Votul cenzitar, singura soluție la votul dat de pomanagii?

Votul dat duminică, care a băgat în parlament partidul lui Diaconescu (insul cu promisiuni de 20.000 de euro pentru cei care votează!), dar și votul dat unor creaturi jalnice ale politicii românești care au promis de asemenea bani la partid (diverși români și minoritari care se dau români) pot ridica problema:  cine și pentru ce votează în România. Pentru pedeliști e simplu: să fure ai lor, pentru USL-iști la fel, să îi oprească pe bandiți să fure și să-și pună ei baronii în scaune, pentru maghiari e și mai simplu, votul către partidul etnic care nu poate trăi fără sentimentele minoritarilor, pentru PRM-iști e la fel: să votăm să nu fure ungurul ce poate fura derbedeul de român. Singurul partid care a promis bani și probabil așa a luat voturile proștilor/săracilor a fost PPDD. Cum ar fi arătat alegerile în situația votului cenzitar, la modă la români zeci de ani sub domnia unor regi? Cine știe, dar sigur scăpam de cei care voteză pentru bani, pentru sacoșe, pentru mită electorală și așa mai departe. Iar ca implementare a votului cenzitar ar fi nevoie ca să voteze în România doar cei care au domiciul stabil în România, pentru a nu ajunge în situația că românii care au fugit din România spunând că e țară de rahat să ne stabilească și conducătorul de...rahat. Nu plătești impozitele în România, nu cumperi măcar pâinea zilnică, nu plătești tu pensiile părinților pe care i-ai abandonat în țară, hai, ciocul mic și votează în țara care îți folosește mâna de lucru ieftină!

De ce nu vot cenzitar?!

Pentru actualitatea demersului și pentru că iarăși, la Târgu-Mureș sau aiurea, s-a votat cu minoritățile sărace, cu promisiuni, cu pomeni electorale care se vor da după alegeri (de genul locuințe pentru rromi, făcute de tovarășul abonat la Florea, adică Bența!):

Se vorbeşte de ani întregi de beneficii pentru unii în România anilor cu alegeri. În ultimii ani, desigur, campionii au fost cei de la PDL, care au atenţie specifică pentru rromi, studenţi şi elevi (programul Studcard ), profesori ( tichete cadou ), toate înainte sau în timpul campaniei electorale. Vorbim de ani şi de cum se numără la foc automat voturile celor care au ales să părăsească ţara şi să-şi plătească taxele şi impozitele în alte ţări, dar au pretenţii să voteze pentru viitorul fraierilor care au ales să rămână în ţară şi să-şi facă meseria pentru care au fost educaţi şi pregătiţi de stat. Întrebarea mea este: de ce să mai vorbim de vot popular egal, câtă vreme beneficii (mită) primesc doar anumite categorii socio-profesionale, precum şi cei care sunt săraci şi fără posibilităţi financiare şi care acceptă ca mită câte o plasă cu două kilograme de făină sau cu o pereche de bocanci?

O soluţie la problemele şpăgii electorale ar fi votul cenzitar, un sistem care recunoştea calitatea de alegător și dreptul de vot cetățenilor care aveau un anumit venit anual evaluabil sau stabilit în funcție de cuantumul impozitelor plătite anual asupra veniturilor încasate. Sistemul cenzitar  a fost introdus în România în 1864 şi s-a păstrat până în 1917, adică a fost un sistem  peren! Nu militez pentru un vot interzis celor care nu contribuie la buget, ci doar ca votul omului care plăteşte impozite să valoreze să zicem 3 puncte, iar votul unuia căruia i se face buletin în campanie, ca să voteze la comandă, să valoreze 1 punct. Aşa ar fi normal, pentru că votul unuia care are loc de muncă, plăteşte impozite şi aşteaptă de la aleşi, din banii lui, şosele, şcoli, parcuri, trotuare sau cinema, nu poate fi egal cu al unuia care vrea doar să pună ceva pe masă în seara alegerilor ! Plus că un om învăţat, cu slujbă şi interesat de dezvoltarea societăţii, nu poate fi cumpărat cu mizilicuri ordinare de partidele cerşetoare şi astfel evităm mita!

P.S.Articol publicat şi în Adevărul.