Votul
cenzitar, singura soluție la votul dat de pomanagii?
Votul
dat duminică, care a băgat în parlament partidul lui Diaconescu (insul cu
promisiuni de 20.000 de euro pentru cei care votează!), dar și votul dat unor
creaturi jalnice ale politicii românești care au promis de asemenea bani la
partid (diverși români și minoritari care se dau români) pot ridica
problema: cine și pentru ce votează în
România. Pentru pedeliști e simplu: să fure ai lor, pentru USL-iști la fel, să
îi oprească pe bandiți să fure și să-și pună ei baronii în scaune, pentru
maghiari e și mai simplu, votul către partidul etnic care nu poate trăi fără
sentimentele minoritarilor, pentru PRM-iști e la fel: să votăm să nu fure
ungurul ce poate fura derbedeul de român. Singurul partid care a promis bani și
probabil așa a luat voturile proștilor/săracilor a fost PPDD. Cum ar fi arătat
alegerile în situația votului cenzitar, la modă la români zeci de ani sub
domnia unor regi? Cine știe, dar sigur scăpam de cei care voteză pentru bani,
pentru sacoșe, pentru mită electorală și așa mai departe. Iar ca implementare a
votului cenzitar ar fi nevoie ca să voteze în România doar cei care au domiciul
stabil în România, pentru a nu ajunge în situația că românii care au fugit din
România spunând că e țară de rahat să ne stabilească și conducătorul
de...rahat. Nu plătești impozitele în România, nu cumperi măcar pâinea zilnică,
nu plătești tu pensiile părinților pe care i-ai abandonat în țară, hai, ciocul
mic și votează în țara care îți folosește mâna de lucru ieftină!
De ce nu vot cenzitar?!
Pentru actualitatea
demersului și pentru că iarăși, la Târgu-Mureș sau aiurea, s-a votat cu
minoritățile sărace, cu promisiuni, cu pomeni electorale care se vor da după
alegeri (de genul locuințe pentru rromi, făcute de tovarășul abonat la Florea,
adică Bența!):
Se vorbeşte de ani
întregi de beneficii pentru unii în România anilor cu alegeri. În ultimii ani,
desigur, campionii au fost cei de la PDL, care au atenţie specifică pentru
rromi, studenţi şi elevi (programul Studcard ), profesori ( tichete cadou ),
toate înainte sau în timpul campaniei electorale. Vorbim de ani şi de cum se
numără la foc automat voturile celor care au ales să părăsească ţara şi să-şi
plătească taxele şi impozitele în alte ţări, dar au pretenţii să voteze pentru
viitorul fraierilor care au ales să rămână în ţară şi să-şi facă meseria pentru
care au fost educaţi şi pregătiţi de stat. Întrebarea mea este: de ce să mai
vorbim de vot popular egal, câtă vreme beneficii (mită) primesc doar anumite
categorii socio-profesionale, precum şi cei care sunt săraci şi fără
posibilităţi financiare şi care acceptă ca mită câte o plasă cu două kilograme
de făină sau cu o pereche de bocanci?
O soluţie la problemele
şpăgii electorale ar fi votul cenzitar, un sistem care recunoştea calitatea de
alegător și dreptul de vot cetățenilor care aveau un anumit venit anual
evaluabil sau stabilit în funcție de cuantumul impozitelor plătite anual asupra
veniturilor încasate. Sistemul cenzitar
a fost introdus în România în 1864 şi s-a păstrat până în 1917, adică a fost
un sistem peren! Nu militez pentru un
vot interzis celor care nu contribuie la buget, ci doar ca votul omului care
plăteşte impozite să valoreze să zicem 3 puncte, iar votul unuia căruia i se
face buletin în campanie, ca să voteze la comandă, să valoreze 1 punct. Aşa ar
fi normal, pentru că votul unuia care are loc de muncă, plăteşte impozite şi
aşteaptă de la aleşi, din banii lui, şosele, şcoli, parcuri, trotuare sau
cinema, nu poate fi egal cu al unuia care vrea doar să pună ceva pe masă în
seara alegerilor ! Plus că un om învăţat, cu slujbă şi interesat de dezvoltarea
societăţii, nu poate fi cumpărat cu mizilicuri ordinare de partidele cerşetoare
şi astfel evităm mita!
P.S.Articol publicat şi
în Adevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.