Fumatul - pasiune/dependență individuală, transformată în…colectivă

Fumatul  - pasiune/dependență individuală, transformată în…colectivă

Unii parlamentari s-au trezit, după 24 de ani de libertate, să facă un proiect de lege prin care să interzică fumatul în spațiile autorităților și instituțiilor centrale și locale. După ce alții au avut idee cu fumatul doar în anumite zone ale respectivelor instituții și chiar cu împărțirea localurilor publice în partea cu fumat și cea fără fumat, tradusă în partea cu perdea și cea fără perdea și apoi rezolvată prin… eliminarea locurilor pentru nefumători, pe motiv că fumătorul e un client mai mișto, care nu mai intră în local dacă nu are plăcerea perversă de a se afuma singur și de a-i afuma pe alții.

Cum era de așteptat, noul proiect de lege a stârnit reacții. Unii au aplaudat, alții au făcut pe economiștii foarte amatori și au calculat câți bani  fac cadou statului fumătorii ăștia.  Un ins chiar clama că din banii dați de fumători se plătesc salariile și mașinile parlamentarilor, de parcă banii respectivi nu se duc și la plata altor bugetari cu și fără calificare și pe aleși fără calificare și de parcă doar parlamentarii se înfruptă din dependența unora! Dincolo de pasiunile pro și contra nu se spune esențialul: la români, fumatul e o pasiune/dependență individuală, transformată, din păcate, în pasiune/dependență colectivă. Rar veți găsi un singur fumător la scrumieră, pentru cei cu pasiunea/dependența fumatului fiind esențial să stea la povești, inspirând nu doar propriul fum, ci și al celorlalți!  Normal, într-o instituție  a administrației publice nici nu dă bine să vezi funcționarii aroganți la ghișeu și aleșii nesimțiți că stau strânși ca vrăbiile în jurul unei scrumiere din curte sau pe vreun hol, pufâind disperați că nu și-au luat doza pe care nu o recunosc ca fiind doză și nici angajați ai statului care își iau 6-7 pauze de țigară pe zi, motiv pentru a mai păcăli sistemul care crede că ei muncesc. Pentru cei cu dependență accentuată există plasturii cu nicotină, care scutesc de fuga la scrumieră ca fuga unui ins cu probleme de prostată la toaletă și 8 ore fără țigară nu au omorât pe nimeni, fapt dovedit prin lipsa știrilor senzaționaliste pe tema asta. Cine vrea să fumeze este liber să o facă, poate oricine să își bată joc de sănătatea lui, dar statul nu e obligat să investească în săli speciale, în ventilatoare, în scrumiere în zeci de mii de instituții, să plătească femei de serviciu care să arunce urmele fumătorilor și să urmărească câte ore pe zi petece fumătorul luându-și doza în timpul serviciului. Din acest punct de vedere, proiectul de lege nu e deloc rău.  Fiți siguri că va avea de câștigat sănătatea fumătorului, sănătatea colegilor nefumători, iar sumele care se economisesc vor acoperi sumele care erau atrase la buget prin dependența fumătorilor la locul de muncă. Iar dacă credeți că doar România e interesată de o astfel de lege, priviți ce fac moldovenii cu proiectul lor de lege: Fumatul va fi interzis în spaţiile publice închise şi semiînchise cum ar fi staţiile, restaurantele, barurile, dar şi la locul de muncă. Cei care vor încălca legea riscă amenzi de până la 8 mii lei. Totodată de pe piaţă vor dispărea ţigările cu aromă şi narghileaua, iar publicitatea la produsele din tutun la radio, televiziune sau cinematografe va fi interzisă.