La dracul, ce școală mai fac ăștia?!

La dracul, ce școală mai fac ăștia?!

Pe unele posturi TV, din nou, se plânge pe umărul sărmanilor copii care pică la bac și cum vor rămâne facultățile cu zeci de mii de locuri cu taxă neacoperite! Privind la așa ceva vă invit să comparați prin ce ați trecut dumneavoastră cu situația actuală a elevilor/absolvenților. Unul din generația mea, de pildă, a avut parte de toate încercările posibile din învățământ și nu vorbim doar de bac, ci și de trepte, de examene de admitere, de examene pentru licență. Haideți să enumerăm câteva:

1.Școala de 6 zile pe săptămână

 Ăștia se plâng că le e greu cu 5 zile de școală pe săptămână? Probabil că le e greu, dar e din cauza prostiei lor. Să încerce școala de 6 zile pe săptămână! Nu doar în comunism, ci și vreo 5 luni după, elevii români mergeau 6 zile la școală și nu murea nimeni!

2. Două trepte

Dacă le spui azi la școleri de… trepte, copii se uită pe jos, să vadă despre ce scară vorbești! Ia să fi încercat învățământul acela cu două trepte, când de prima depindea siguranța unei școli bune, iar de-a doua finalitatea studiilor și o pregătire bună pentru facultate. Habar nu au ce e stresul acela, dar copiii sunt înnebuniți de școală în… capitalism!

3. Examen la bacalaureat la nivel înalt.

Copiii care își iau bacul cu medii astronomice, aceia care îl iau prin muncă, desigur, habar nu au ce medii de bac erau înainte de 2000! Intrai la facultate cu examen de admitere, dar cu medii nu de 9 și 10, umflate pentru concursul de dosare. Cu nota 7 la bac erai boier și nu era nevoie de educație fizică sau de alte bazaconii, care nu sunt materii de învățat, ca să aibă elevul nota cât mai mare.

4. Examen de admitere la facultate. Pentru că facultatea reprezenta o valoare, nu era ca azi, după fatidicul Marga, o fabrică de diplome cu tarif fix. Pentru că cine termina o facultate la stat era un om care a muncit. Astăzi, la Petru Maior, de exemplu, 80 la sută din locurile la concurs sunt cu taxă, nu se dă examen, ca să dea tot tembelul banul! La medicină peste jumătate sunt locuri cu taxă, că ar băga și urmașul lui Copotoiu peste 100.000 de  lei net în buzunar ca rector, dar măcar se dă examen de admitere.

5. Învățământ universitar de lungă durată

Dacă tot suntem la capitolul facultate, unii au făcut școală mai mulți ani ca alții. Era o vreme când ingineria necesita 5 ani, nu 4, iar alte facultăți necesitau 4 ani, nu 3. Disperarea de a pune mâna pe cât mai mulți studenți și bani a impus sistemul Bologna și transformarea universităților în fabrici de diplome.

6. Examen real de licență

Spuneți-le stresaților că examenul de licență era real, se dădea din 3-4 materii, plus o susținere live a lucrării. Acum, pe motive de stres, e mai simplu și cu susținutul și se copiază cu nesimțire lucrări de diplomă. Doar într-un an 3 persoane mi-au cerut să îi ajut la lucrări, doi din domeniu, iar altcineva care trebuia să scrie…ceva din Contabilitate, ca temă haretiană!

7. Doctorate și masterate reale

Înainte de 2000, doctoratele și masteratele aveau o valoare. Apoi, pentru mulți, au devenit simple obligații de serviciu și astfel s-a ajuns, mai mare râsul, ca oricine să aibă diplomă de master sau doctor și până și cadrele universitare să-și permită să aibă diplome!

8. Sfânta Armată!

Pentru copii, Armata era bau-baul care îi făcea pe mulți băieți să pună burta pe carte! Frica de a nu ajunge la 18 ani să bagi sectoare și plantoane era atât de mare că și dacă nu vroiai învățai pentru a intra la facultate și a scăpa măcar de jumătate din armată, de ciclul 1, 2 și alte nerozii. Pentru că TR-iștii scăpau de 6 luni, după sistemul de după Revoluție și în plus, dacă dădeai un examen, ca în cazul meu, puteai ajunge la școala de ofițeri, dacă chiar te mânca să încerci o carieră militară pe filiera indirectă.

9.Note, nu calificative!

Pe vremea mea și a altora se dădeau note, ceea ce reflecta corect valoarea răspunsului. Notele erau de la 1-10, nu erau 5 calificative care nu acoperă suficient plaja de note. Stres și pentru profesori, care calculau de nebuni medii, stres pentru elevi (îmi amintesc de formidabila doamnă Kalman de chimie, de la Electromureș, care îți propunea: îți dau acum cele 30 de sutimi în plus sau le păstrezi pentru trimestrul următor?), dar conștientizare a elevului mult mai bună cu notă decât cu un calificativ. Doar cine a învățat știe adevărata valorea a lui 10 și ce banal e un FB azi, dat cam după modelul: nu știe ia B sau S, știe ia FB!

P.S. Copii, FB nu e prescurtare la Facebook, afacerea evreului e aia, noi vorbim de calificative!

 După toate astea, generația actuală e stresată?! Păi, uităm ce am pătimit noi și dacă îmi mai amintesc și alte minuni post-studenție, cu diploma de inginer licențiat care nu valora nimic la stat, pentru că borfașii din sindicate au introdus în contracte colective de muncă valabile pe țară, ca la Electrica, paragraf: copiii angajaților au întâietate la angajare și în caz de medii sensibil egale copiii angajaților primesc 0,5 la sută în plus! sau când te trezești la locul de muncă că numai tu dai examen și ți se cere facultate, pe când alții vin cu pluta rubedeniei, după care ajungi la procese, câștigate, în final, cu angajatorul, pot alții să clameze că sunt stresați de sistemul de învățământ sau după absolvire?