Banii publici pe fotbalul privat
sau cum se fac banii praf și prostimea nu se plânge
Excelent, din nou, articolul Mariei
Andrieș, cam singura care mai scrie de dedicațiile unor golani din banii
publici pe fotbal privat. Așteptăm ca Maria Andrieș să scrie și de fotbalul
târgumureșean de partid, acolo unde porcul PDL dedică 1,7 milioane de euro
pentru fotbal pe ins din PDL pe echipa inventată de bandit în campania lui
electorală și se cumpără instalație de nocturnă teren de antrenament din banii
prostimii care a votat etnic, ca să nu vină maghiarii și să fure Târgu-Mureșul!
Salariile
fotbaliştilor de la ACS Poli sînt un secret mai bine păzit decît preţul corect
al treptelor de catedrală
Pe
lîngă mersul la biserică, mersul la stadion ocupă un loc de frunte printre
activităţile politicienilor. Prin urmare, ocupă un loc de frunte şi pe ordinea
de zi a şedinţelor în care se împart banii publici.
La
sfîrşitul lui noiembrie, Consiliul Local din Timişoara a decis să aloce 300.000
de euro pentru biserici - reparaţii, construcţii, întreţinere. La începutul lui
decembrie, fotbalul bănăţean şi-a cerut şi el partea. Primăria a cerut o
suplimentare de fonduri pentru ACS Poli în valoare de 500.000 de lei (în jur de
113.000 de euro). Suma aceasta, precizează publicaţia “Timpolis”, provine din
bugetul local, din segmentul “Cultură, recreere şi religie”, deşi “nu e sigur
la ce categorie se încadrează fotbalul”.
Bună
observaţie! Fiind vorba de un oraş cu un primar care propunea vopsirea
trecerilor de pietoni în alb-violet, fotbalul se încadrează mai degrabă la
“religie” decît la “recreere”. Sau la “cultură”, pop-art, street-art etc? În
acest an, conform revistei citate, ACS Poli a primit, în total, 7 milioane de
lei (în jur de 1,6 milioane de euro). Cu un an şi patru luni în urmă, aleşii
locali votau un buget de doar 900.000 de euro pentru clubul de fotbal. Între
timp, au devenit progresiv mai darnici. “Aceasta este a treia suplimentare de
buget propusă de Primărie în acest an şi este posibil să nu fie ultima!”,
notează “Timpolis”.
ACS
Poli este fosta ACS Recaş. După scandalul excluderii, Primăria s-a străduit să
le facă rost timişorenilor de o echipă de fotbal în prima ligă. Şi a reuşit,
chiar dacă nu e vorba vechea Politehnică. În iulie, primarul Nicolae Robu
anunţa că a invitat la discuţii reprezentanţii a 700 de companii, pe care să-i
convingă să se implice financiar la ACS. “În Liga 1 sînt alte cheltuieli”,
explica edilul, pentru “Opinia Timişoarei”. Lunile au trecut, investitorii nu
s-au înghesuit şi cheltuielile din Liga 1 sînt suportate în continuare de
bugetul local.
Mecanismul
seamănă cu cel de la Petrolul Ploieşti. Primăria şi Consiliul Local cotizează
la organizaţia nonguvernamentală, nonprofit care subîntinde echipa de fotbal.
La finanţare participă şi Consiliul Judeţean, în calitate de asociat. Nicolae
Robu se opune cu dîrzenie transformării ONG-ului fotbalistic în societate pe
acţiuni, deşi această formă e mai atractivă pentru eventualii investitori. Aşa,
banii publici îşi pierd urma de cum intră în conturile ONG-ului. Dispare orice
formă de control asupra lor.
Şi
acum urmează frumuseţea. Poate vă întrebaţi cît cîştigă bugetarii de la ACS
Poli? Ei bine, e secret. Un consilier judeţean din Timiş a vrut să afle şi i
s-a răspuns, conform “Timpolis” că “statul de plată implică confidenţialitate”.
“Putem discuta de sumele pe care le plătim pe orice capitol şi subcapitol, dar
nu pentru plata salariilor”, a replicat un alt consilier judeţean. Nu-i aşa că
e frumos? Putem discuta despre salarii nesimţite ale directorilor de regii şi
societăţi aflate în subordinea Consiliului Local. Dar nu putem discuta despre
salariile unor fotbalişti, care, pentru un meci de Cupă, acceptă să vină la
Bucureşti doar cu avionul scump, nu cu autocarul ieftin. Nu e treaba
timişorenilor cît alocă din buzunarul lor pentru salariul lui Nuno Claro, al
lui Keita sau al lui Poparadu.
În
acest punct al terorii sacre, al lui “Mysterium tremendum”, “mister
înfricoşător”, fotbalul se apropie foarte mult de religie. În aprilie, Primărie
a decis să aloce 50.000 de euro pentru înlocuirea treptelor Catedralei
Mitropolitane. Pe treptele acelea au murit oameni, în decembrie ‘89. Şi uşa
catedralei s-a închis în faţa revoltaţilor. “Prin înlocuire, s-a distrus un
simbol”, nota “Evenimentul zilei”. Întrebat de o jurnalistă locală de ce
treptele au costat atît de mult, un înalt prelat din Timişoara a răspuns aşa:
“Domnişoară, sunteţi ortodoxă? Pentru că altfel nu vă răspund!”. Şi n-a
răspuns. Cînd e vorba de banii publici,
trebuie să fii ori microbist, ori ortodox ca să ai permisiunea să întrebi.
Atît. Că răspunsurile sînt invariabil aceleaşi: “Crede şi nu cerceta!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.