Chip și Level termină și ele cu ediția tipărită
Într-o țară în care oricum se citește foarte puțin dispariția unor ziare sau reviste trece aproape neobservată. Românul nu mai citește cărți, cum să îi mai pese de ziare și reviste? Și mai e concurență cu tembelizorul și cu internetul, mult mai ieftine și mai ofertante. Păcat că dispar și cam ultimele publicații în domeniu. Trecem la nivelul presă online, infinit mai ieftină?
http://www.mobzine.ro/cristi/2013/12/editia-de-print-a-revistei-chip-se-inchide/
Este un subiect extrem de delicat şi am stat destul de mult pe gânduri până m-am încumetat să pun pe hârtie (digitală) materialul următor. Dar m-am decis să o fac pentru simplu motiv că astfel o să le tai din elan celor care se vor înghesui să proclame că „CHIP-ul a murit!”
Da domnilor, dar până acolo, revista CHIP a trăit cel mai mult! Şi are marele merit de a fi deschis o nouă piaţă în România. În 1991, atunci când puţini se gândeau la aşa ceva. Şi i se poate atribui pionieratul în multe domenii, de la introducerea unui CD într-o revista şi până la lansarea primului site web al unei publicaţii din print-ul de IT. Şi dacă tot am vorbit de online, sper, la modul cel mai sincer, că numele de CHIP va merge mai departe în online, chiar dacă, prin prisma proiectului Mobzine.RO, vom fi concurenţi. Cu un suflu nou, reflectat şi în management, dar mai ales în mentalitatea celui din spatele business-ului, CHIP-ul mai are multe de spus în IT-ul românesc.
Până acolo însă, CHIP se reflectă în continuare în IT-ul autohton prin prisma oamenilor pe care i-a format şi i-a dat acestei pieţe. De la noi, cei din spatele Mobzine.RO, la Claudiu de la Games Arena, Cristina de la PHOTOgraphia, la Radu Neagu şi Alex Puiu, acum la Playtech, la colegii care activează în agenţii de PR sau în companiile mari din IT-ul de pe la noi şi pe care nu o să îi mai înşir acum.
Aşa cum am spus în titlu, ediţia de print a revistei CHIP se închide. Şi din păcate, odată cu ea, pică şi LEVEL, publicaţia la care mi-am făcut debutul în presa de IT, şi Foto-Video. Oamenii de acolo, care îmi sunt foarte dragi (cu excepţiile de rigoare), sunt într-un soi de preaviz. Decizia a fost comunicată angajaţilor în stilul abrupt şi tipic, în prag de sărbători (o perioadă des aleasă pentru decizii cu impact negativ pentru angajaţi), deşi este rumegată probabil de multă vreme. Cam de pe vremea în care începeau jongleriile cu intrarea în insolvenţă şi învârtirea banilor prin încă trei SRL-uri, în detrimentul plăţilor către tipografie şi alţi furnizori, dar mai ales în detrimentul angajaţilor.
Şi am ales să spun asta şi mi-o asum, pentru că cred sincer că, supravieţuind crizei sau ţepelor de tip Rodipet, CHIP-ul s-a scufundat în primul rând din cauza nepăsării conştiente, a lipsei de viziune şi a dorinţei de câştig rapid şi cu orice preţ a proprietarului. Nici nu am chef să îi rostesc numele. Atât de tare cred chestia asta, încât nici nu o să pomenesc maniera de management, defectuoasă de altfel. Vina majoră este undeva mai sus!
Este târziu, Steaua a bătut şi mi-am deschis o bere. E amară rău de tot. Sau poate este gustul pe care îl simt de cînd am aflat de închiderea editurii. Nu mă aşteptam sincer să simt chiar atâta tristeţe! Sper să îi văd cât mai repede activi şi pe foştii mei colegi pe care situaţia de faţă i-a prins acolo!
PS. Dacă doriţi să avem un dialog pe marginea acestui subiect, vă rog mult de tot să fie unul civilizat, să nu apelaţi la injurii şi, pe cât posibil, să folosiţi numele reale. Nu am dispoziţia necesară moderării tuturor bălăriilor.
Într-o țară în care oricum se citește foarte puțin dispariția unor ziare sau reviste trece aproape neobservată. Românul nu mai citește cărți, cum să îi mai pese de ziare și reviste? Și mai e concurență cu tembelizorul și cu internetul, mult mai ieftine și mai ofertante. Păcat că dispar și cam ultimele publicații în domeniu. Trecem la nivelul presă online, infinit mai ieftină?
http://www.mobzine.ro/cristi/2013/12/editia-de-print-a-revistei-chip-se-inchide/
Este un subiect extrem de delicat şi am stat destul de mult pe gânduri până m-am încumetat să pun pe hârtie (digitală) materialul următor. Dar m-am decis să o fac pentru simplu motiv că astfel o să le tai din elan celor care se vor înghesui să proclame că „CHIP-ul a murit!”
Da domnilor, dar până acolo, revista CHIP a trăit cel mai mult! Şi are marele merit de a fi deschis o nouă piaţă în România. În 1991, atunci când puţini se gândeau la aşa ceva. Şi i se poate atribui pionieratul în multe domenii, de la introducerea unui CD într-o revista şi până la lansarea primului site web al unei publicaţii din print-ul de IT. Şi dacă tot am vorbit de online, sper, la modul cel mai sincer, că numele de CHIP va merge mai departe în online, chiar dacă, prin prisma proiectului Mobzine.RO, vom fi concurenţi. Cu un suflu nou, reflectat şi în management, dar mai ales în mentalitatea celui din spatele business-ului, CHIP-ul mai are multe de spus în IT-ul românesc.
Până acolo însă, CHIP se reflectă în continuare în IT-ul autohton prin prisma oamenilor pe care i-a format şi i-a dat acestei pieţe. De la noi, cei din spatele Mobzine.RO, la Claudiu de la Games Arena, Cristina de la PHOTOgraphia, la Radu Neagu şi Alex Puiu, acum la Playtech, la colegii care activează în agenţii de PR sau în companiile mari din IT-ul de pe la noi şi pe care nu o să îi mai înşir acum.
Aşa cum am spus în titlu, ediţia de print a revistei CHIP se închide. Şi din păcate, odată cu ea, pică şi LEVEL, publicaţia la care mi-am făcut debutul în presa de IT, şi Foto-Video. Oamenii de acolo, care îmi sunt foarte dragi (cu excepţiile de rigoare), sunt într-un soi de preaviz. Decizia a fost comunicată angajaţilor în stilul abrupt şi tipic, în prag de sărbători (o perioadă des aleasă pentru decizii cu impact negativ pentru angajaţi), deşi este rumegată probabil de multă vreme. Cam de pe vremea în care începeau jongleriile cu intrarea în insolvenţă şi învârtirea banilor prin încă trei SRL-uri, în detrimentul plăţilor către tipografie şi alţi furnizori, dar mai ales în detrimentul angajaţilor.
Şi am ales să spun asta şi mi-o asum, pentru că cred sincer că, supravieţuind crizei sau ţepelor de tip Rodipet, CHIP-ul s-a scufundat în primul rând din cauza nepăsării conştiente, a lipsei de viziune şi a dorinţei de câştig rapid şi cu orice preţ a proprietarului. Nici nu am chef să îi rostesc numele. Atât de tare cred chestia asta, încât nici nu o să pomenesc maniera de management, defectuoasă de altfel. Vina majoră este undeva mai sus!
Este târziu, Steaua a bătut şi mi-am deschis o bere. E amară rău de tot. Sau poate este gustul pe care îl simt de cînd am aflat de închiderea editurii. Nu mă aşteptam sincer să simt chiar atâta tristeţe! Sper să îi văd cât mai repede activi şi pe foştii mei colegi pe care situaţia de faţă i-a prins acolo!
PS. Dacă doriţi să avem un dialog pe marginea acestui subiect, vă rog mult de tot să fie unul civilizat, să nu apelaţi la injurii şi, pe cât posibil, să folosiţi numele reale. Nu am dispoziţia necesară moderării tuturor bălăriilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.