Justiție lungită la nesfârșit. Nu doar pentru geambașii de fotbaliști

Justiție lungită la nesfârșit. Nu doar pentru geambașii de fotbaliști

Pornind de la o observație din articolul Mariei Andrieș, de la GSP, justiția este una foarte harnică  și atentă la imaginea ei, afară, dar lentă și plictisită, la noi. Exemplele au fost date de redactorul Gazetei sportului.

Pentru cei care nu au călcat în viața lor într-o sală de judecată, termene date  și la 6 luni sau procese care durează zeci de ani par de natura SF, dar, totuși, asta reprezintă o tristă realitate. Dacă mergeți la locul de decidere a adevărului prin justiție veți vedea că la noi se practică tărăgănarea, lungirea la nesfârșit, completarea actelor cât mai târziu, de parcă se așteaptă ca altcineva să rezolve problema în locul celor desemnați să o facă. Ca experiențe personale, o decizie pentru primul proces o primesc după 4 luni, a doua, pentru cel de-al doilea proces intentat ziarului, după 3 luni, de parcă un melc a fost trimis cu hârtiile și nu poșta română! Termenul necesar copierii și trimiterii unei motivații întrece timpul efectiv pentru desfășurarea procesului!  O contestație la executare, de pildă, are un prim termen în februarie 2012 și încă în mai 2013 nu se dă o hotărâre definitivă. Totul este lungit la extrem, fără să se motiveze de ce e nevoie să dai 6 luni răgaz cuiva, în două reprize, pentru o expertiză contabilă nenorocită și de ce este nevoie să te judeci 18 luni pentru a primi cele n mii de euro din diferența de salariile legale și sporurile pe 3 ani. După două procese câștigate îți vine să te întrebi, e vreo plăcere perversă  din partea unora în a se lungi termenele pentru a ajuta angajatorul să plătească  banii cuveniți cât mai târziu, dar pe de altă parte le-o tragi și celorlalți, lungindu-le termenele și blocându-le banii pe care trebuie să îi plătească pentru contestație la executare?

P.S. După vreo 10 ani,  pe un domn Moga încă îl găsiți luptându-se pentru banii cuveniți din procesele pierdute de primăria lui Fodor-Florea. Miza e foarte mare, în jur de un milion de euro pentru lucrări cum ar fi la bazinele de la Week-end, ceea ce nu vă spun, desigur, bandiții PDL Mureș care au dat lucrările din ultimii ani la firmele unora ca Borșan și Poruțiu și alți pedeliști care primesc afacerea prin semnătura șefului de partid! Pe ce pariem că pedeliștii inventați din PNȚCD-iști și PNG-iști primesc până la ultimul leu banii de la șeful de partid?!

Excelent materialul semnat de Maria Andrieș:

Fapte care există

May 20th, 2013 | Diverse, Fotbal intern

Peter Graf, tatăl lui Steffi Graf, a fost anchetat între 1995 şi1996 şi judecat în 1997 pentru evaziune fiscală. Ziarele berlineze au numit cazul “cel mai mare scandal fiscal care implică o persoană fizică din Germania”.

În mai 1995, procurorii au percheziţionat reşedinţa familiei Graf, în august 1995, tatăl jucătoarei a fost arestat preventiv. Grav bolnav, a fost tratat într-un spital din penitenciar. A stat 15 luni în închisoare. Procesul a durat patru luni şi jumătate. În ianuarie 1997, un judecător de la Tribunalul din Mannheim l-a condamnat pe Peter Graf la trei ani şi nouă luni de detenţie. Tatăl vedetei tenisului mondial nu a făcut apel. Steffi Graf nu s-a plîns că familia ei suferă de pe urma justiţiei.

Jacques Chirac, preşedinte al Franţei între 1995 şi 2007, a fost condamnat în 2011 la doi ani de închisoare cu suspendare. Motivul: pe vremea cînd era primar al Parisului, şi-a plătit consilierii personali din fonduri publice. A creat pentru ei funcţii inexistente în Primărie. În termeni româneşti, a creat locuri de muncă! Chirac avea 79 de ani în momentul condamnării. Partidul din care făcuse parte era la putere în Franţa. Procesul a durat nouă luni: din martie 2011 pînă în decembrie 2011.

Fostul preşedinte nu a făcut apel, explicînd că nu vrea să abuzeze de încrederea cetăţenilor şi să irosească banii publici: “Sînt mulţumit că instanţa a recunoscut că n-am avut nici un profit personal din asta”. Asta ar fi zis şi Jean Pădureanu. Alături de Chirac, au fost judecaţi încă nouă acuzaţi: doi au fost achitaţi şi şapte condamnaţi, printre ei aflîndu-se nepotul lui Chirac şi fratele preşedintelui Curţii Constituţionale din Franţa.

Patru luni şi jumătate în Dosarul Graf, nouă luni de proces în Dosarul Chirac. Trei ani şi 41 de termene a durat judecarea Dosarului Transferurilor în primă instanţă. Ancheta a început în 2006. Sîntem în mai 2013, s-au adunat 57 de termene şi încă nu s-a terminat.