Baroane, la Arghezi și Cărtărescu
Dacă tot e la modă subiectul Năstase, recitiți sau citiți două bijuterii numite Baroane, semnate Arghezi, respectiv Cărtărescu. Desigur, Arghezi nu îl avea pe vremea aia pe Năstase, rândurile sale find îndreptate spre Killinger.
Arghezi dixit:
Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane…
Cărtărescu dixit:
Tot cu bunicuta de mana, Baroane? Tot cu fratiorul mai mare, scolit la Moscova, intri in ring? Inca nu esti in stare sa-ti sufli nasul de unul singur? Cand ai sa fii presedinte, tot tunsul din Piata Unirii o sa-ti sopteasca la ureche ce-ai de facut?
Baroane, baron rosu de Colentina! Umbla vorba ca nu esti barbat, chiar daca ai mii si mii de oua. Acum se vede ca e asa: nu esti barbat, Baroane! Esti iepurasul care striga cel mai tare "Prindeti iepurasul!", ti-e frica pana si de umbra ta.
Se zice ca esti social-democrat, Baroane. Si ca toti din jurul tau sunt social-democrati. Ca vreti dreptate pentru toti si protectie sociala.
Cum dreptate, cand sunteti putred de bogati? Si cand toti ceilalti sunt putred de saraci? Asta-i dreptate, Baroane? Ce social-democrat sta calare pe saci de bani? Ce social-democrat are fabrici si ferme si conturi in banci elvetiene? Ce social-democrati mai impart o tara-n felii ca pe-un tort si cumpara deodata jumatate din Delta Dunarii? Prietenii tai din Internationala socialista? Socialismul
cu caviar si Veuve Cliquot? Barbusse, care scria despre bietii muncitori din vila lui de pe Coasta de Azur? Gorki, care scria despre bietii muncitori pe ruble de aur? Din astia-mi sunteti, Baroane? Toti invartitii acestei tari, toata pegra fostilor activisti, toti mafiotii pe fata ai industriilor si-ai terenurilor si-ai televiziunilor, si-ai ziarelor, si-ai fotbalului, si-ai sindicatelor s-au
trezit peste noapte social-democrati, oameni de stanga multimiliardari? Pai il pretuiesc mai mult pe ciobanul analfabet care-arunca bani in multime. El macar e de la mama lui. Doar cu protectia sociala recunosc ca aveti dreptate: trebuie sa ne protejeze cineva de voi pana nu ne sugruma caracatita voastra de tot, Baroane.
Nu ti se pare-o rusine sa traiesti in palate si sa te voteze pensionarii? Caci sunt singurii care te voteaza, si nu pe tine, pe bunicuta! Ai pus-o pe afis ca ei sa saliveze ca buldogul lui Pavlov. Taranii cei mai saraci si pensionarii cei mai saraci va voteaza pe voi, ghiftuitii. Am vazut ca mergi prin sate si dai mana cu truditorii. Ca-i alini cu vocea ta de tarcovnic. Ca le asculti plangerile.
Ce scarba trebuie sa-ti fie de ei cu adevarat, de cei ce nu miros a Paco Rabanne… Caci mai sunt si din astia, Baroane. Ei il voteaza pe cel proaspat tuns si el te voteaza pe tine. El, conu Zaharia si coana Joitica. Partidul, care va sa zica…
Aud ca ne-ai condus spre Europa, Baroane. Ca o sa ne punem si noi steluta in cercul de pe steagul albastru datorita intelepciunii si marinimiei tale. Dar parca acum cativa ani nu erai chiar asa de european. Parca-ti dadeai si tu binecuvantarea barjelor de petrol ce mergeau catre fratii nostri sarbi. Parca-ti putea si tie Occidentul.
Cand te-ai facut atat de european? Nu cumva dupa ce Milica, asa cum a fost el, a-nceput totul? Nu cumva atunci, pana-ati luat iar puterea, s-a lucrat cel mai mult pentru NATO si Europa? Nu cumva scuturati acum pomii saditi de altii si-asteptati merele de aur sa va curga in buzunar? De-asta asteptati integrarea, Baroane: ca miliardele de euroi sa va curga in buzunare! Baron rosu de Colentina, o
vorba-nteleapta zice asa: poti prosti pe toata lumea un timp si pe cativa tot timpul. Dar nu poti prosti pe toata lumea tot timpul. Nici macar tu nu poti, nici macar cu nasul tau sters si acum, cand esti baiat mare, de aceeasi bunicuta care te-a crescut, Baroane.
Zburam deunazi peste Romania, vedeam printre nori pamantul ei pestrit si binecuvantat. M-am uitat dupa tine si nu te-am vazut, Baroane. Ma asteptam sa spargi norii cu fruntea ta de titan al gandirii. Asteptam sa zaresc de departe, incalecand Carpatii, scaldandu-si talpile-n Olt si in Crisuri, faptura ta de Gulliver inconjurat de pitici.
Te-nchipuiam, falos in vestele tale de lucru, luminand norodul adunat ca furnicile sa ceara lapte si corn de la tine. Dar uriasa statuie de clisa si vis nu se zarea nicaieri. Si nimeni, pe unde-am calatorit, nu auzise de tine. Nici de jumatea ta de Delta. Nici de jumatea ta de pinacoteca. Nici de sfertul tau de cultura. Oricat de mare te crezi, sistemul solar te ignora, Baroane.
Dacă tot e la modă subiectul Năstase, recitiți sau citiți două bijuterii numite Baroane, semnate Arghezi, respectiv Cărtărescu. Desigur, Arghezi nu îl avea pe vremea aia pe Năstase, rândurile sale find îndreptate spre Killinger.
Arghezi dixit:
Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane…
Cărtărescu dixit:
Tot cu bunicuta de mana, Baroane? Tot cu fratiorul mai mare, scolit la Moscova, intri in ring? Inca nu esti in stare sa-ti sufli nasul de unul singur? Cand ai sa fii presedinte, tot tunsul din Piata Unirii o sa-ti sopteasca la ureche ce-ai de facut?
Baroane, baron rosu de Colentina! Umbla vorba ca nu esti barbat, chiar daca ai mii si mii de oua. Acum se vede ca e asa: nu esti barbat, Baroane! Esti iepurasul care striga cel mai tare "Prindeti iepurasul!", ti-e frica pana si de umbra ta.
Se zice ca esti social-democrat, Baroane. Si ca toti din jurul tau sunt social-democrati. Ca vreti dreptate pentru toti si protectie sociala.
Cum dreptate, cand sunteti putred de bogati? Si cand toti ceilalti sunt putred de saraci? Asta-i dreptate, Baroane? Ce social-democrat sta calare pe saci de bani? Ce social-democrat are fabrici si ferme si conturi in banci elvetiene? Ce social-democrati mai impart o tara-n felii ca pe-un tort si cumpara deodata jumatate din Delta Dunarii? Prietenii tai din Internationala socialista? Socialismul
cu caviar si Veuve Cliquot? Barbusse, care scria despre bietii muncitori din vila lui de pe Coasta de Azur? Gorki, care scria despre bietii muncitori pe ruble de aur? Din astia-mi sunteti, Baroane? Toti invartitii acestei tari, toata pegra fostilor activisti, toti mafiotii pe fata ai industriilor si-ai terenurilor si-ai televiziunilor, si-ai ziarelor, si-ai fotbalului, si-ai sindicatelor s-au
trezit peste noapte social-democrati, oameni de stanga multimiliardari? Pai il pretuiesc mai mult pe ciobanul analfabet care-arunca bani in multime. El macar e de la mama lui. Doar cu protectia sociala recunosc ca aveti dreptate: trebuie sa ne protejeze cineva de voi pana nu ne sugruma caracatita voastra de tot, Baroane.
Nu ti se pare-o rusine sa traiesti in palate si sa te voteze pensionarii? Caci sunt singurii care te voteaza, si nu pe tine, pe bunicuta! Ai pus-o pe afis ca ei sa saliveze ca buldogul lui Pavlov. Taranii cei mai saraci si pensionarii cei mai saraci va voteaza pe voi, ghiftuitii. Am vazut ca mergi prin sate si dai mana cu truditorii. Ca-i alini cu vocea ta de tarcovnic. Ca le asculti plangerile.
Ce scarba trebuie sa-ti fie de ei cu adevarat, de cei ce nu miros a Paco Rabanne… Caci mai sunt si din astia, Baroane. Ei il voteaza pe cel proaspat tuns si el te voteaza pe tine. El, conu Zaharia si coana Joitica. Partidul, care va sa zica…
Aud ca ne-ai condus spre Europa, Baroane. Ca o sa ne punem si noi steluta in cercul de pe steagul albastru datorita intelepciunii si marinimiei tale. Dar parca acum cativa ani nu erai chiar asa de european. Parca-ti dadeai si tu binecuvantarea barjelor de petrol ce mergeau catre fratii nostri sarbi. Parca-ti putea si tie Occidentul.
Cand te-ai facut atat de european? Nu cumva dupa ce Milica, asa cum a fost el, a-nceput totul? Nu cumva atunci, pana-ati luat iar puterea, s-a lucrat cel mai mult pentru NATO si Europa? Nu cumva scuturati acum pomii saditi de altii si-asteptati merele de aur sa va curga in buzunar? De-asta asteptati integrarea, Baroane: ca miliardele de euroi sa va curga in buzunare! Baron rosu de Colentina, o
vorba-nteleapta zice asa: poti prosti pe toata lumea un timp si pe cativa tot timpul. Dar nu poti prosti pe toata lumea tot timpul. Nici macar tu nu poti, nici macar cu nasul tau sters si acum, cand esti baiat mare, de aceeasi bunicuta care te-a crescut, Baroane.
Zburam deunazi peste Romania, vedeam printre nori pamantul ei pestrit si binecuvantat. M-am uitat dupa tine si nu te-am vazut, Baroane. Ma asteptam sa spargi norii cu fruntea ta de titan al gandirii. Asteptam sa zaresc de departe, incalecand Carpatii, scaldandu-si talpile-n Olt si in Crisuri, faptura ta de Gulliver inconjurat de pitici.
Te-nchipuiam, falos in vestele tale de lucru, luminand norodul adunat ca furnicile sa ceara lapte si corn de la tine. Dar uriasa statuie de clisa si vis nu se zarea nicaieri. Si nimeni, pe unde-am calatorit, nu auzise de tine. Nici de jumatea ta de Delta. Nici de jumatea ta de pinacoteca. Nici de sfertul tau de cultura. Oricat de mare te crezi, sistemul solar te ignora, Baroane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.