Radio România, de la 60.000 de euro plătiți la zero lei pentru următorul meci. Maestrul Tolontan revine asupra subiectului găinărie la radio

Radio România, de la 60.000 de euro plătiți la zero lei pentru următorul meci. Maestrul Tolontan revine asupra subiectului găinărie la radio

Aerienii ăștia de la radio, care nu au nici măcar salariile legale, ei semnând contract inferior CCM, cu obligativitatea de a nu da în gât conducerea pe baza Legii avertizorului public, după cum au susținut cei de la Active Watch, au găinari în rândul lor care fac afaceri de zeci de mii de euro din banii plătiți de prostime, pentru ca următorul meci să fie…gratis. Meciurile lui Bute – mereu cu probleme atunci când e vorba de bani publici, europeni sau de abonamentele fraierilor de români.

Cum dau din colț în colț semnatarii contractului prin care Radio România a plătit 60.000 de euro pentru Gala Bute

Investigație de Mirela Neag și Cătălin Tolontan

Peste două zile, sîmbătă, 18 ianuarie 2014, Radio România va transmite gratis meciul de box de la Montreal dintre Lucian Bute și Jean Pascal. Așa s-a întîmplat mereu. Gratis sau pe o sumă simbolică. A existat o singură excepție.

Pe 23 octombrie 2013, Gazeta Sporturilor publica articolul “Aici, Radio România a fost suma exactă” (episodul 1 și episodul 2) în care arăta că radioul public a plătit 60.000 de euro firmei unui paparazzo pentru transmiterea meciului de box dintre Lucian Bute și Jean Paul Mendy.

Pe 17 decembrie 2013, doi auditori din departamentul XI al Curţii de Conturi redactează un raport în care demonstrează încălcarea legii la SRR cu ocazia Galei Bute. Îl dezvăluim astăzi.

“Acest contract a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor actelor normative incidente în speţă și cu nerespectarea cadrului procedural aplicabil” Concluziile Curţii de Conturi

Un raport la sertar

Timp de o lună, raportul a fost ţinut secret. Dar ziarul a intrat în posesia lui.

Partea referitoare la Gala Bute are 10 pagini. Oamenii Curţii de Conturi au cules explicaţii de la semnatarii contractului nr. 6272 din 24.06.2011, încheiat între RRA și firma TINQ Expert, deţinută de Viorel Sima.

Semnatarii din partea RRA sînt Andras Istvan Demeter, fost președinte și director general al SRR, Carmen Ionescu, director Producţie Editorială, Constantin Pușcaș, director Economic, și Mircea Sălăgean, șef Juridic.

“Nici unul dintre semnatarii contractului nu și-a asumat negocierea preţului de 60.000 de euro, fără TVA”, constată auditorii. Motivaţiile celor patru semnatari reproduc tabloul impecabil al felului în care se alcătuiesc contractele cu dedicaţie. Practic, nimeni nu-și asumă nici iniţiativa, nici derularea, nici preţul. Nu-și asumă nimic. Să ascultăm ce au declarat semnatarii din Radio pentru inspectorii Curții de Conturi!

Întrebare: ”Cum s-a ajuns la prețul de 60.000 de euro?”

1.“Personal, nu am participat la negocieri”, spune Carmen Ionescu.

2.“Nu am participat la negocierea contractului. Banii s-au folosit din bugetul RRA”, zice Constantin Pușcaș.

3. “Negocierea nu e sarcina serviciului juridic și nici nu se poate pronunţa pe oportunitatea unei cheltuieli”, declară Mircea Sălăgean.

4. “Contractele de la SRR nu se negociază de către semnatarul final”, spune Istvan Demeter, șeful suprem din 2011 al Radio România.

În aceste patru răspunsuri absolut iresponsabile stă una dintre explicațiile scurte și dureroase ale situației României! Ca să fie clar. Toţi cei patru de mai sus au semnat contractul. Nimeni în afara lor nu l-a semnat!

Toți patru sînt oameni plătiți cu mii de euro pe lună, nu funcționari publici necăjiți și uitați în funcții demotivante. Toți patru sînt directori într-un radio public în care peste 2.000 de angajați  lucrează în condiții ultracivilizate și cu un buget de 100 de milioane de euro pe an.

Uluiți, oamenii Curţii de Conturi consemnează că nimeni din radioul public nu le-a putut spune cine a negociat și dacă s-a ocupat cineva de “obţinerea unui preţ mai favorabil!”.

Evident că nu s-a ocupat nimeni să apere banul public, asta o știe orice român din cazurile similare, dar uite cum gîndirea comună se confirmă într-un raport oficial, negru pe alb.

ÎNTREBARE: Cîte minute ar mai fi rămas în funcţii patru directori dintr-o companie privată, autori ai unui contract, dacă ar fi spus că ei au semnat, dar nu știu cine a iniţiat, cine s-a ocupat de redactarea contractului și că ei nu răspund pentru preţ și, de fapt, pentru nimic?!

Angajații de la sport au fost săriți

De fapt, așa cum reiese din declaraţiile pe care le-au făcut întîi în ziar și apoi pentru Curtea de Conturi, angajaţii de la sport susţin că “meciul trebuia transmis în mod gratuit și de aceea am fost evitat” (Ilie Dobre).

“Din momentul în care Lucian Bute a devenit campion mondial, Radio România a transmis 12 întîlniri. Meciurile din Canada au fost obţinute gratis” Jurnalistul Adrian Fetecău pentru Curtea de Conturi

Auditorii vin și cu alte exemple. “Meciul de la Nottingham dintre Bute și Froch a costat 1.000 de euro, 1,74% din suma de la Gala Bute”.

Mia de euro de la Nottingham a luat- o Rudel Obreja, “și am dat-o la Interbox”, spune el, iar cei 60.000 i-a încasat Viorel Sima. Sima luase drepturile radio pe Gala Bute de la Obreja, dar acesta a susţinut că nu a știut cît a primit de la Radio România fostul său prieten. Cînd a aflat despre cei 60.000 de euro, Obreja a luat foc numind afacerea ”o șmecherie”.

1.900 de euro a costat transmiterea Campionatului Mondial de Handbal Masculin din 2011

Capetele de acuzare

În afară de stabilirea arbitrară a preţului, auditorii acuză:

• angajarea patrimonială a SRR trebuia iniţiată la nivelul departamentului beneficiar (Producţie Editorială și Sport), ceea ce nu s-a întîmplat

• contractul trebuia aprobat de către Comitetul Director, ceea ce nu s-a întîmplat și nici măcar nu s-a discutat despre asta

• trebuia informat și Consiliului de Administraţie al SRR, ceea ce, de asemenea, nu s-a întîmplat

• contractul trebuia să poarte viza de control financiar preventiv, lucru care nu s-a făcut

• contractul trebuia introdus în sistemul informatic, astfel încît să parcurgă toate etapele și să poată fi ușor regăsită fiecare viză. Nici acest lucru nu s-a întîmplat. Șefii din radio au minţit în Gazeta Sporturilor cînd au spus că acest contract a parcurs drumul electronic normal.

Directorul care a ajuns bine

Ce se va întîmpla mai departe? “SRR încearcă să ascundă faptele, prin toate tertipurile posibile”, spun sursele de la care am obţinut raportul Curții de Conturi. Susţinut de UDMR, Andras Istvan Demeter a ajuns în noua conducere uselistă a Televiziunii Publice. Deși, între timp, a fost promotorul achiziției celor 150 de mașini pentru TVR, a supravieţuit debarcării lui Claudiu Săftoiu, are aceeași poziție înaltă direct sub Stelian Tănase și iniţiază înainte contracte de milioane de euro pe bani publici!

În repetate rînduri, Curtea de Conturi susţine că “afirmaţiile lui Istvan Demeter despre contractul Galei Bute au fost infirmate de documentele puse la dispoziţie de SRR”. E un fel de a spune că auditorii au avut în faţa lor un mincinos.

Există însă un loc unde documentele nu-l contrazic nici un pic pe fostul șef al RRA. Acolo unde el declară: “Nu am explicaţii. Nu îmi amintesc!”.