Ziariști atenți doar la încălcarea deontologiei?

Ziariști atenți doar la încălcarea deontologiei?

Mai mult de  500 de ziarişti şi publicişti au semnat recent protestul faţă de încălcarea deontologiei jurnalistice, atacurile la persoană, manipulările şi campaniile de defăimare. În calitate de fost jurnalist, cu experiența unor procese castigate, care am și semnat acest protest, aș vrea să știu unde este solidaritatea de breaslă în cazul altor încălcări ale deontologiei sau chiar ale legii?!

Aș vrea, sincer, un răspuns al ziariștilor la adresa celor care fabrică calificări/recalificări, la IMA - pe 1500 de euro - sau aiurea, la alte instituții private cu durata de 3-12 luni, ca… jurnalist. Conform  Clasificării Ocupațiilor din România și Legii presei care a funcționat mai bine de 30 de ani, jurnalistul/ziaristul/redactorul este o persoană cu studii superioare, nu neapărat de profil, studii care durează cel puțin 3 ani. Încadrându-se diverși cu maximum 12 clase și trecându-se în cartea de muncă titulatura redactor, reporter, jurnalist se încalcă și legea și bunul simț. Desigur, presa tace și ajungem la absurdul de a avea inși cu școală și fără școală, angajați pe același tip de post. Aș vrea o solidaritate de breaslă din partea unei părți dintre semnatari și în lupta pentru drepturile specifice. Pentru cei care nu știu, angajații din presă au un contract colectiv de muncă unic pe ramură, aplicat oriunde în România, care stabilește salariul minim la care are dreptul jurnalistul/reporterul/ziaristul. Cum au dovedit-o peste 50 de jurnaliști (din surse Mediasind), CCM unic pe ramură poate aduce o mulțime de bani după semnalarea cazului la ITM și, dacă este cazul, în acțiunile în instanță, iar banii se recuperează pe ultimii 3 ani! Rețineți, nu este vorba doar de banii datorați de angajator prin CCM unic pe ramură, este vorba și de banii datorați statului pentru salariul neacordat, care este furat de diverși hoțomani care fac pe patronii de presă. Dar să nu credeți că CCM unic pe ramură este nerespectat doar în mediul privat, pentru că un control la radioul de stat și la puii locali va aduce organelor statului numeroase surprize și mulți bani la buget, după cum un control la orice păcălici care mimează legalitatea și combate pentru popor dovedește încălcarea legii dreptului de autor și pirateria software ! Cum presa este o instituție care trăiește măcar într-o mare parte a sa din banii publici, aș vrea să văd un protest al jurnaliștilor și împotriva cartelurilor din provincie care stabilesc la telefon prețul unic, împotriva abonaților de partid, ca la Târgu-Mureș sau aiurea, care se laudă că merg cu presa docilă la notarul care le garantează prin semnătura ălora că pot sifona cum trebuie banul public, o parte ajungând la presa docilă și șantajabilă care merge cu intermediarul de partid la notar. Mi-aș mai dori ca jurnaliștii de la stat să aibă idee despre Legea sesizorului public și să apeleze la ea atunci când constată politizarea instituției, folosirea bunurilor instituției, angajarea rudelor celor din conducere, mai ales că sesizorul are și calitate de martor sub acoperire! În fine, mi-aș dori un protest al ziariștilor și împotriva unora știuți ca provenind din serviciile secrete, care ajung să lucreze la ziare, împotriva șantajului politic cu chirii dedicate de alesul politic, împotriva celor care primesc diplome de cetățeni de onoare ai universului sau ai galaxiei în calitate de șefi de ziare sau posturi de radio, dacă tot vorbim de modul în care presa e periată și apoi șantajată politic.

Un semnal că merge mai totul prost în presă este dispariția a destule publicații, în special de pe print, dar un alt semnal puternic este dat și de refuzul absolvenților de jurnalism să facă presă. Poate salariile mici, poate nesiguranța zilei de mâine, poate calitatea presei conduc ca absolvenții de jurnalism să se ferească ca dracul de tămâie de presă, preferând alte domenii, fără atâtea bătăi de cap. Și astfel vom continua să avem în presă foarte mulți inși necalificați, unii fără o mimimă pregătire, care sunt dispuși să muncească pentru orice preț și cu încălcarea oricărei legi din partea patronilor lor. Presa românească are nevoie de un medicament care să o salveze. De ce nu ar fi acesta solidaritatea de breaslă, lupta pentru deontologie și credibilitate, performanța care nu mai are nevoie de publicitatea destinată șantajului de mai apoi, aruncată politic?