Ziua
libertății presei. Cu jurnaliști șantajați, șantajabili, cu rude, comuniști și sereiști
sub acoperire și cu interese mafiote de patron, printre cei care fac presă
civilizată.
Că
în România libertatea presei devine ceva rar o știți și dumneavoastră. E și
greu să faci presă în cei 23 de ani de la Revoluție, cu inși care nu înțeleg
scopul presei, au fost mânjiți înainte de 1989 sau sunt doar niște trepăduși
care cerșesc publicitatea din banii publici. Cu voia dumneavoastră, haideți să
identificăm piedicile în calea libertății presei, desigur, în România.
1. Publicitatea controlată de
trepăduși de partid. Caz în care bandiții bagă publicitatea pe firmă de
apropiat, care o distribuie după ce își
ia mega-comisionul la pomanagii. Ajungem astfel ca la Târgu-Mureș să se anunțe
pentru prostime publicitate de 13 miliarde, pe care o ia fără deranj și
concurență omul jegului de partid, cu 5,9 miliarde. Bandiții au ajuns și la
înțelegeri de tip cartel cu presa pupincuristă târgumureșeană, cu inși care
merg cu cătanele presei la notar, pentru a legaliza înțelegerile pentru
neparticiparea la licitații. A ce pute în afară de cartel jegos românesc la
jegoșii de români? Caz probabil copiat și de alți bandiți din PDL și nu numai.
2. Angajări de inși din SRI. Caz în
care, în provincie sau la București, SRI are informații și influențează mesajul
transmis prin presă. Despre articolele scrise cu pseudonim de bandiți din SRI în Transilvania și îndeosebi Mureș nu mai
menționăm, doar ca idee sunt cei care semnează cu nume maghiar și atacă alt
maghiar acuzându-l că e demn urmaș al neamului lui Attila! Pe bune, copii, atât
vă duce creierașul leneș?! Poate vă iese mai ușor cu vandalismul imaginar, ca
la ejectatul din SRI Maramureș.
3. Presa cu inși care au prestat
pentru proslăvirea partidului, absolvenții de Ștefan Gheorghiu. Obișnuiți să
mintă precum respiră, politrucii sunt periculoși întrucât sunt obișnuiți să
trăiască din banii statului și ar face orice pentru a pune mâna pe el. Despre
calitățile ăstora cu Ștefan Gheorghiu care fac politică capitalistă mai bine nu
se mai spune nimic.
4. Presa cu neamurile angajate. Cu cât
mai proaste sau bolnave cu atât mai bine. Sistemul mafiot e clar și e imitat la
FRF și Liga de fotbal. Dacă suntem rude nu ne turnăm reciproc! Ce presă liberă
dacă neamul e controlat și la serviciu și acasă?!
5. Chirii cu dedicații pentru
pupincuriști. Acolo unde bandiți de partid pot șantajează cu chiria și idioții
de patroni de presă fac sluj în fața șantajiștilor. Ce libertate a presei?
6. Diplome de cetățeni de onoare, de
omul anului, de omul mileniului, de omul orașului, menite să îi dea insului din
presă impresia că e apreciat de banditul de partid, care îl vrea doar la mâna
și șantajul lui.
7. Publicări în colecții pe bani
publici a diverse creații și pseudo-creații, literare invitații la chermeze, la
băute, ședințe foto la zile de naștere, orice menit să îl facă pe patronul de
presă sau pe presar cu orgoliul satisfăcut. Am băut și mâncat cu primarul,
desigur pe bani publici.
8. Gruparea în trusturi a organelor de
presă. Ce voci singulare, e direcția unică, cea a partidului. Vezi în ce hal au
ajuns Antenele, dar și alte trusturi. Nu
se mai poate vorbi de o libertate câtă vreme presa trebuie să presteze după
cheful și interesele politice ale șefului.
9. Afacerile unor bandiți din presă cu
primării. Doar la Mureș se numără destule afaceri ale gășcarilor care prestează
la trustul PDL. Ești la trust îți faci firmă și porcul din primărie te și
sprijină în afaceri!
10. Frica de hoții de patroni. După
cum știți și am știut și eu, jurnalistul are dreptul la bani prin Contractul
colectiv de muncă. Dacă javrele din ITM Mureș, să spunem, se fac că exercită
control la societate fără contract pe unitate și trimit mailuri cu conținutul
CCM pe ramură, ca să știe idioții pe ce legi sunt dați în judecată, asta e jeg
de partid. Jurnalistul trebuie să piardă un an să se judece, pentru că
troglodiții de la ITM controlați de PDL nu își fac treaba și nu îi apără
interesele de salariat! Până a se judeca, însă, jurnalistul român e șantajat de
banditul de patron, de multe ori fără anii lui de școală. Dacă acceptă ca un
vierme patronul fură banii lui, dar și mii de euro din taxele și impozitele
datorate statului. Doar ca idee, un jurnalist care trebuie să încaseze 7000 de
euro în mână prin CCM unic pe ramură aduce statului încă 4000 de euro din
taxele și impozitele lui plus contribuția pe care trebuie să o plătească banditul
de patron, în caz contrar idiotul făcând evaziune fiscală. Astfel că e necesar
ca după fiecare proces să solicitați statului dovezi că bandiții au plătit
banii datorați și să le trimiteți pe cap fiscul dacă nu apar banii, dar și alte
organe de control.
Active watch.ro dixit:
Cu ocazia zilei
mondiale a libertății presei, ActiveWatch atrage din nou atenția asupra
situației alarmante în care se află informația de interes public în spațiul
mediatic românesc. Dreptul la liberă exprimare și dreptul publicului la liberă
și corectă informare sunt puse în pericol de abuzurile statului, de sacrificarea
misiunii publice a jurnalismului pe altarul intereselor patronale și,
respectiv, de pierderea reperelor profesionale în rândul breslei.
Conform concluziilor
raportului FreeEx privind libertatea presei în anul 2012 (raport ce va fi
lansat în data de 8 mai), libertatea presei în România continuă să fie
amenințată de:
abuzurile autorităților. Ultimii ani au
consemnat o intensificare a intervențiilor abuzive ale unor instituții ale
statului (parchete, servicii de informații) împotriva presei;
instrumentalizarea instituțiilor de media
de către patronat cu scopul de a își promova propriile interesele economice,
politice sau de altă natură în dauna interesului public;
degradarea accelerată a statutului
jurnalistului, care este prins între presiunea audienței și interesele de altă
natură ale patronatului.
În aceste condiții,
produsul jurnalistic de calitate și care servește interesul public este tot mai
greu de găsit în piața de media, adeseori găsindu-și refugiu în platforme independente
în spațiul online.
ActiveWatch face un
apel la solidaritate a breslei în jurul unor drepturi și obligații
profesionale. Considerăm că actualul context impune mai mult decât oricând
coagularea comunității jurnaliștilor în jurul unor principii profesionale.
Solidaritatea este cel mai puternic instrument de protejare a drepturilor
jurnaliștilor în fața presiunilor patronale sau a abuzurilor statului, dar și
de recâștigare a prestigiului social al profesiei prin asumarea și impunerea
unor norme etice și profesionale.
ActiveWatch este o
organizație de drepturile omului ce militează pentru comunicare liberă în
interes public.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.