Eroii care rămân, eroii care pleacă

Eroii care rămân, eroii care pleacă

Englezii pot să se declare dezamăgiți. Marea invazie a cetățenilor din România nu s-a produs și așa-zisul pericol fluturat de dezaxați naționaliști nu e încă dovedit. Timp, desigur, ar mai fi, dar ceea ce se uită este că mai mult anumite categorii sociale (pentru muncă necalificată, cu studii puțin peste minimum) sau profesionale (pentru cei cu studii superioare) sunt tentate să plece în Marea Britanie, majoritatea românilor preferând pentru muncă țări mai apropiate și mai însorite și preferințele românilor pentru astfel de țări se văd și prin alegerea locului de petrecere a concediului.

 În ultimele zile, mass-media a surprins vehemența discursului contra răilor de englezi care nu ne vor acolo, ca și cum viața noastră depindea de câteva mii/zeci de mii de locuri de muncă în îndepărtata Anglie! Românii au uitat, însă, că economia noastră se bazează pe un PIB făcut de cei care rămân, de zecile de milioane de români care cumpără zilnic pâine, lapte, plătesc curentul electric și gazul, telefonul, cele necesare traiului și nu pe câteva sute de lire sterline trimise lunar în țară de rudele de afară, pentru a se cumpăra mașini sau case. Dincolo de problemele externe și de oportunitățile de angajare afară ar trebui să fim mai interesați de cine mai rămâne, de cine mai plătește impozitele și pensiile, de cine le crește copiii sutelor de mii de români plecați la muncă, copii care pot avea serioase probleme emoționale din cauza percepției de abandon la bunici sau la alte rude. Judecând astfel, eroii sunt cei care rămân, nu cei care pleacă să muncească pe salarii inferioare oricărui englez sau spaniol, iar tot ăștia care rămân plătesc și impozitele și contribuțiile necesare dezvoltării țării în care trăiesc rudele celor care au ales să plece și care și-au lăsat și rudele bătrâne fără să contribuie la pensie. Munca afară? Perfect, dar să nu exagerăm cu importanța unor locuri de muncă în anumite țări, câtă vreme contribuția reală și de zi cu zi e din partea celorlalți. Ceea ce ne duce cu gândul la un film recent, care a săltat poate din rațiuni politice, fiind vorba de subiectul Iran, Oscarul pentru cel mai bun film. În Argo, acțiunea se concentrează asupra inșilor care au fugit din Ambasada americană în momentul atacului iranian și pe farsa jucată pentru scoaterea celor 6 din țară. În realitate, eroii nu au fost cei 6 fugari, ci 90 de angajați ai ambasadei, nu doar americani, care au stat prizonieri și sub teroare 444 de zile! Desigur, despre ei nu se face film, e mai interesant să se bată monedă pe acțiunea de scoatere a 6 inși din țară și pe cum le-au arătat americanii ălora că se scot fugarii din țară. Eroi și… eroi, în funcție de cine cântărește faptele!