Ce avem în România după 25 de ani de la căderea comunismului?

                                                                                                                       Concurs

Cei de la Blogalinitiative.ro propun o temă de concurs interesantă: Ce avem în România după 25 de ani de la căderea comunismului? Cu voia dumneavoastră, România anului 2014, la aproape 25 de ani de la eveniment, arată fix așa:

Comunismul ca brand de ţară

Avem un brand turistic, în fapt o inepţie, pentru că brandul reprezintă o valoare câştigată în timp, şi nu una declarată! Cu voia dumneavoastră, să căutăm un brand dovedit, şi nu unul denumit şi poate cel mai important brand al ultimilor 65 de ani este...comunismul! Înainte să sară cineva, 45 de ani, România a fost ţara în care s-a născut şi din care a fugit Nadia, ţara lui Hagi, Ţiriac, Năstase, ţara fugarului Pacepa, ţara lui Ceauşescu şi a comunismului.

După decembrie 1989, vestigiile comuniste au rămas lângă şi printre noi. Continuăm că circulăm pe străzile realizate în comunism, pentru că în capitalism avem mai multe promisiuni decât realizări, locuim în blocurile comuniste, chiar dacă şmecheri de pe lângă primari le fac izolaţii termice şi le dau un strat de vopsea pentru a părea ca noi, ne trimitem copiii la şcolile realizate în comunism. Mai mult, ne conduc oamenii formaţi şi îndoctrinaţi în comunism, numai că acum ei au carnet PDL, PNL, PSD, UDMR. Am râs de omagiul adus conducătorilor iubiţi, dar copiii ne sunt trimişi la primărie şi prefectură, la Ploieşti, Târgu-Mureş, Cluj-Napoca sau oriunde, pentru a ura politrucilor şi a-şi încasa pacheţelele din banii publici şi pregătite de vreun distribuitor al partidului aflat în criză. Şi dacă unii aveau vreo nostalgie pentru sportul ăe banii noștri dinainte de 1989, foştii tovarăşi au inventat echipe pe bani publici în campanii electorale şi le-au vopsit în culorile partidului! Dacă mai adăugăm că oamenilor le e frică să vorbească, pentru ca tovarăşii reprofilaţi să nu-i dea afară, că se fură de la stat ca pe vremuri şi că se angajează tot cu „PCR" (pile, cunoştinţe, relaţii), că presa este a partidului, în cea mai mare măsură, ca în 1989, că Securitatea are corespondent care ne ascultă, am avea motive să spunem că brandul de ţară al României este comunismul! Cel făcut cadou la Yalta, precum şi cel moştenit.

Din fericire, ceea ce avem bun după 25 de ani de la căderea comunismului în România este o idee de drept al omului, din păcate nu foarte bine însușită și exploatată. Pentru cei interesați de un festival de film documentar dedicat drepturilor omului există un interval: 17-23 martie, la București.

Organizatori: Asociația One World Romania & Centrul Ceh București

Partener principal: Programul Statul de Drept Europa de Sud Est al Konrad-Adenauer-Stiftung

Susținut de: Pilsner Urquell

Cu sprijinul: Centrul Național al Cinematografiei, Fundația ERSTE, Uniunea Cineaștilor din România, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Pentru informații suplimentare, accesați https://www.facebook.com/one.world.romania și http://oneworld.ro/2014/l/ro/

Cei care vor merge la festival poate se vor gândi măcar o secundă și la câțiva eroi ai dreptului omului care se leagă cu cifre aniversare de comunism și de nenorocirile pe care le-a presupus: 25 de la ani de la autoincendierea lui Babeș, 45 de la autoincendierea lui Palach!

Doi indivizi care au luptat așa cum au crezut ei împotriva nedeptăților, împotriva regimului comunist, respectiv împotriva rușilor care au invadat Cehoslovacia. Babeș, respectiv Palach.  Iar dacă despre român nu s-a făcut vreun film, poate nici nu era cazul, despre studentul ceh care a protestat extrem împotriva invaziei, din fericire, nesusținută de România, s-a făcut un film, pentru HBO Europa.De menționat că Palach a fost urmat în gestul său extrem de alți doi studenți, Plocek și Zajíc.