Proces ultra-rapid la nemți, la români lălăiala veșnică!

Proces ultra-rapid la nemți, la români lălăiala veșnică!

Dosar de evaziune fiscală rezolvat în mai puțin de un an, proces rezolvat în 4 zile! E de cartea recordurilor, probabil, dar, din fericire pentru bandiții din România, nu se întâmplă în scumpa țărișoară a rumânului. E la nemți și ăștia nu se joacă nici pe vreme de pace, nici de război.  Ceea ce aduce din nou în discuție modul în care se soluționează dosare în România. Ca un pățit, doar ca idee despre cât durează primirea unei nenorocite  motivări, am așteptat la primul dosar 4 luni (proces cu ziarul Cuvântul liber pentru recuperarea diferenței de salarii, fidelitatea și vechimea pe 3 ani, sumă de recuperat net cam 23.000 de lei, brut vreo 33.000 de lei, bani pe care îi poate recupera orice angajat din presă din Târgu-Mureș, București sau aiurea, dosar 2896/102/2010), la al doilea dosar 3 luni (proces pe sumele neplătite la concediere, 3 salarii de câte 1.500 lei brut, adică peste 3.000 de lei net, dosar 781/102/2012), iar la contestația lor la executare așteptăm de aproape două luni (din ianuarie) nenorocita de motivare, după ce soluția îmi e favorabilă și am și doi experți cu sumele cerute de mine.

Doar ca idee despre ce înseamnă să aștepți un act în România, nu mai spunem de durata proceselor. O executare silită pentru valoarea 5.900 lei pe care Cuvântul liber a decis că nu e mișto să o plătească de bună voie, anunțată în 2010 și începută în 2011, are o contestație la executare care a stat mai bine de 2 ani până la soluție, dosar 1221/320/2012 ! Și se pune problema, dacă în cazul lui Popescu s-a dorit lălăirea procesului, la un amărât de proces de recuperarea a banilor furați de angajator, în baza unei legi naționale, CCM unic pe ramura mass-media, de ce asemenea termene și lălăire? Mai ales că și în cazul meu statul român trebuie să ia o căruță de bani, practic cam 4.000 de euro de pe urma muncii mele și sentințelor mele, pe care nu i-a luat atunci când am semnalat cazul la Mediasind și ITM Mureș, cel cu conducere politică și care știe legislația, din moment ce trimite mailuri cu conținutul CCM la cel care nu plătește de bună voie angajații! Ceea ce am observat la termene este existența unui număr prea mare de inși care cer bani statului român, cei care au rămas cu salarii tăiate pe vremea lui Boc. Față de ei, pe o lege bătută în cuie, eu aducând mii de euro statului român din noua contribuție datorată de angajator și prin noile impozite și obligații datorate de mine pentru noul salariu (care s-a și trecut de dublare, ca fapt divers) ar trebui să am întâietate. Una e să aduci bani la stat de la patronul care a furat banii legal cuveniți și alta e să ceri de la stat banii luați de un aerian. 

gsp.ro dixit:

Procesul lui Uli Hoeness, preşedintele de la Bayern Munchen, a durat patru zile. Ancheta de evaziune fiscală a durat mai puţin de un an. A început în aprilie 2013. Dosarul Transferurilor s-a judecat timp de şapte ani şi cinci luni. Ancheta a durat doi ani.

Hoeness este cel mai bun preşedinte de club de pe continent, judecînd după rezultatele la zi. Conduce campioana Europei. Ca fotbalist, a jucat într-o finală mondială, pentru culorile ţării. La tribunal, scrie “The Guardian”, a insistat că nu e “un parazit al societăţii”, pentru că a donat milioane de euro în scopuri caritabile. Alte milioane, vreo 27, le-a dosit într-o bancă din Elveţia. A spus că “regretă profund” atitudinea asta. A pledat vinovat.