Pseudo-presa și pseudo-știrile ei

Pseudo-presa și pseudo-știrile ei

Zilnic, primim informații de la o pseudo-presă. Una care a învățat după ureche meseria - pentru că banditul de patron de presă e mai prost și ca angajatul și nu își permite să angajeze oamenii de valoare - și una care habar nu are să își facă meseria.

Paradoxal, universitățile gem de studenți la jurnalistică, dar presa o face omul care are stomac să facă presă. Cel cu jurnalism a vrut, doar, o diplomă și sunt mii de cazuri de ratați care și-au cumpărat o diplomă în anii 1990, atunci când proștii-proștilor făceau jurnalism la universitățile private, așa că presar e numai cine nu vrea. Chiar și reprofilații de la strung, băieții de la SRI, amantele și amanții, rudele de ziariști sau cine știe ce netoți angajați ca să fie oameni și jurnaliști, ca mami și tati, sunt învățați că o știre trebuie să răspundă la niscaiva întrebări, cum ar fi: cine? Ce? Când? Cum? Ce avem în realitate? Pseudo-știri, de genul: o femeie a călcat un băiat și un bărbat a văzut asta. Niciodată știrile de pseudo-presă nu au subiect cu nume și prenume. Parcă sunt inventate: un bărbat, o femeie, bărbatul zice, femeia zice, dar nu le știm afurisitul de nume pentru că suntem proști ca noaptea. Niciodată nu se știe numele, dar se știe… vârsta sau localitatea de domiciliu. Nu e vorba aici de vreo protecție a persoanei, la noi important este doar ca să informezi ceva în timp real și nu contează cine ce a făcut și documentarea în plus. Și ajungem la o excepțională replică din genialul Cannibal Holocaust: Oamenii au nevoie de emoții. Cu cât îi chinuiești mai mult sunt mai fericiți! Cui să îi pese de identitatea mortului sau a criminalului câtă vreme pseudo-știrea are generic, are coloană sonoră, are emoție indusă în cel care stă în fața televizorului? Poate profesorii care îi învață pe ăștia să fie jurnaliști, afaceriștii de la IMA sau de la alte școli de calificare-recalificare cu minciuni cum că ar fi instituții de învățământ superior se vor sesiza că știrea de TV nu mai respectă întrebările esențiale. Și îi vor învăța pe copiii tâmpiți că produsul lor nu e finit până nu are și elemente care să ofere ascultătorului sau privitorului siguranța că știrea e reală și nu e inventată  se pentru sporirea audienței. Și ca dovadă a faptului că sunteți manipulați mereu ia vedeți cum se prezintă în direct un corespondent, care debitează o frază și apoi vi se difuzează o casetă filmată ieri. Ce voce din off, se creează impresia că e ceva senzațional și în direct. Iar despre pseudo-știrile cu datele statistice de la Roman citite în direct de la Târgu-Mureș sau cum corespondentul din Buzău vă prezintă informațiile din conferința de presă a vreunei instituții din București mai bine nu mai spunem nimic, pentru că pseudo-știrea e doar făcută pentru a da impresia că televiziunea e pe fază și în direct! La fel cu buletinul meteo pentru Crișana, prezentat de pe litoral sau informațiile despre vremea la mare date de corespondentul din munții Apuseni!