Românii pot face și ei un efort de Ora pământului

Românii pot face și ei un efort de Ora pământului

Ne-am obișnuit ca noi, românii, să copiem diverse manifestări și sărbători ale altora. Astfel a apărut Halloweeen-ul și Valentine's day. Cele două manifestări  venite de peste ocean,  via SUA, au prins foarte bine la noi, iar faptul că sunt orientate spre politica consumului și nu mai au rădăcina religioasă primordială nu mai e de mult un secret. Cum ar fi, însă, ca românul să țină la fel de mult la o manifestare care nu implică cheltuieli peste cheltuieli și decorațiuni care… trăiesc câteva ore? Ce ar fi dacă am ține la fel de mult la Earth Hour (Ora pământului?!). O astfel de manifestare nu presupune cheltuieli, nu implică cumpărarea unui anumit produs, iar puterea exemplului ar fi cea mai bună reclamă!

Dacă ar fi să compar cu ceva Earth Hour aș compara acțiunea cu o acțiune de… donare de sânge.  Mereu este nevoie de economisire, de protejarea resurselor, de reducerea poluării, așa cum este nevoie mereu de donare de sânge. Donatorul este recompensat cu tichete de masă de o anumită valoare, participantul la Ora pământului câștigă în sensul reducerii costului pe factură și printr-un mediu mai puțin poluat. Și într-un caz și în altul important este și factorul psihologic și asta o spune unul care a donat în mai multe rânduri sânge. Tichetele respective nu reprezintă o motivație adevărată pentru mulți, ele trebuind să fie luate de cel care este îndreptățit chiar dacă donatorul s-a prezentat să doneze pentru cineva drag sau pentru un necunoscut, motivația importantă fiind cea psihologică: am salvat viața unui om! Și, imediat, donatorul se simte  mai împlinit, mai util societății și omului de lângă el. Același sentiment îl poate avea și cel care alege să participe la Earth Hour renunțând măcar o oră la curent electric, la gătit, la folosit telefon mobil, TV sau internet, iar cel care  face asta se simte ca un donator, un donator de…nepoluare - dacă îmi este permis - și un om care are un mesaj pentru 7 miliarde de semeni.

Într-o societate capitalistă care devine tot mai agresivă cu mesajele comerciale și în care până și copiii reprezintă o bună parte a celor care cumpără este nevoie de o conștientizare  a costului pentru ceea ce considerăm astăzi o necesitate: curentul electric, gazul metan, serviciile de telefonie, internet, TV, deplasările cu mașina proprie.  Dacă am putea renunța astăzi, pentru o oră, la așa ceva, vom putea trece la alt nivel, poate renunțăm 2 ore luna viitoare, poate mâine scoatem bicicleta din garaj și nu mașina, poate nu ne mai cumpărăm abonamente de telefonie cu zeci de mii de minute pe care le folosim doar pentru că le avem și nu de necesitate. În timp, am putea avea cetățeni mai atenți la ei și la cei din jur, indivizi interesați de ce ține de conștiință civică, de mediu, de ceea ce vor lăsa și ei, moștenire, urmașilor.

Nu îmi aduc aminte foarte bine de desenele cu Captain Planet, dar sunt sigur că în fiecare dintre noi poate exista un asemenea personaj. Iar dacă ar fi eu Captain Planet aș milita în primul rând pentru reducerea poluării apelor, împotriva tăierilor nesăbuite de copaci, pentru sursele de energie nepoluante, pentru folosirea mijloacelor de locomoție nepoluante și ieftine. Aș cere să se colecteze selectiv mai atent, aș atrage atenția asupra tehnologiilor mari consumatoare de apă, energie, materii primă și aș încerca să încurajez progresul în domeniu prin descoperiri de materiale mai curate și mai ușor de refolosit. Dar cum nu sunt Captain Planet, cu regret, voi stinge doar luminile,  voi scoate din priză ceea ce nu folosesc și consumă în standby, voi circula mai mult pe jos, fără mașină, voi vorbi de pe telefonul mobil exact cât e nevoie.

P.S. Românii ar putea fi mai deschiși la ideea de economisire, dar, din păcate, poate ne aflăm prea aproape de comunism. În mințile multora mai sunt vii întreruperile de curent electric, până și în cinematografe, apa caldă după program, gazele cu presiune scăzută. Motivația nu era rea nici atunci, se dorea să se plătească cât mai rapid datoriile externe ale României. Acum, în capitalism, ni se pare, poate, cu atât mai normal  să avem ceea ce nu aveam înainte și nu vorbim de libertate, ci de televiziune cu 100 de programe, mii de minute pe telefoane, internet. Iar dacă, Doamne ferește, vreun serviciu colapsează, românul pune mâna pe telefon în secunda următoare pentru a raporta că nu are semnal la TV sau nu are internet! Uităm, din păcate, de unde am plecat și poate că și un răspuns mai prompt și mai puternic la idei de genul Ora pământului îl vom avea abia de la generațiile care nu au fost născute în comunism.