Mai încet cu… holocaustul pe scări!

Mai încet cu… holocaustul pe scări!

Probabil limba română în înțelesul ei temeinic nu e cunoscută de unii dacă ajungem să citim așa ceva:

"Este foarte importantă finalizarea acestui dosar, pentru că este pentru prima dată din 1945, de la Stânca Roznovanu, când găsim o groapă comună care provine din al doilea Război Mondial şi care are legătură cu tragedia evreilor din România. Este primul act juridic care dovedeşte existenţa holocaustului din România", a declarat Alexandru Florian, directorul Institutului Naţional pentru Shttp://www.mediafax.ro/social/procurorii-militari-au-finalizat-ancheta-in-cazul-a-36-de-evrei-ucisi-de-soldatii-romani-in-1941-12476761tudierea Holocaustului "Elie Wiesel".

Conform definiției, holocaust e ardere de tot și termenul vine de la ofrande, adică e termen religios. Ce legătură are arderea de tot cu uciderea nu prin foc a 36 de cetățeni români de etnie evreiască știe doar declarantul! Cum românii nu au fost niciodată naziști, nici definiția nu se potrivește! Mai bine lăsați termenul ucidere a unor minoritari!

P.S. Un holocaust adevărat au suferit japonezii, arși la Hiroshima și Nagasaky! Sau acela nu se pune, pe motiv că japonezii au fost aliați cu nemții?

Pentru cretinii care nu știu ce e aia nazism:

NAZÍSM s.n. Doctrină politică a fascismului german fondată de Hitler, profund antiumană, care, susținând superioritatea rasei ariene, al cărei reprezentant „pur” ar fi poporul german, încerca să justifice violența, rasismul, genocidul, războaiele de cotropire; național-socialism. V. fascism. [< fr. nazisme, germ. Nazismus].

Sursa: DN (1986)

HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ Fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. [Pr.: -ca-ust. – Var.: olocáust s. n.] – Din fr. holocauste.

Sursa: DEX '98 (1998)

holocáust s.n. (cuv. ebraic) **1. Acțiunea de exterminare a evreilor de către naziști în ultimul război mondial ◊ „O psihiatră canadiană care a studiat copii ai supraviețuitorilor holocaustului [...] a ajuns la concluzia că mulți dintre ei dau vieții lor sensul unei misiuni.” R.lit. 13 IX 79 p. 22; v. și 1 XI 79 p. 23. **2. Distrugerea programată a unor ființe nevinovate ◊ „La ieșirea din muzeu un telefon special. Cine ridică receptorul poate auzi înregistrată vocea celor pe care japonezii îi numesc «kibakusha», adică supraviețuitori ai holocaustului, povestind cum a fost în acea zi teribilă și în zilele care au urmat.” Sc. 12 XII 84 p. 6; v. și szoah (din fr. holocauste, engl. Holocaust; BD 1967; L. Seche în SCL 4/75 p. 426, F. Hasan în LR 2/77 p. 33; DN, DEX, DN3 – alte sensuri, DEX-S; cuvântul este mai vechi – apare de ex. în Smaranda de Lord Thompson, Paris 1932 – dar a căpătat o largă extindere după descoperirea lagărelor de exterminare din timpul celui de-al doilea război mondial)

Sursa: DCR2 (1997)